Primarul Boroș amână creditul pentru asfaltare

La câteva zile după ce Consiliul Local Bârlad a îngropat proiectul de reabilitare a străzilor în stare precară, consilierul Marius Iamandi Răianu, inițiatorul proiectului, oferă publicului versiunea sa asupra ședinței din aprilie. Și ea ridică mai multe semne de întrebare decât răspunsuri. Iamandi confirmă că proiectul său — vizând asfaltarea a șase străzi (Tutovei, Minerva, Soveja, George Coșbuc, Mihai Viteazu și Trei Ierarhi) — a fost respins cu 12 voturi împotrivă și doar 8 pentru. Motivația primarului Dumitru Boroș? Că pentru aceste străzi Primăria a plătit un proiect tehnic încă din 2021 și că „de cinci ani încearcă să găsească finanțare”. Cinci ani. Pentru 2,9 kilometri de asfalt. Consilierul a venit cu cifre concrete acolo unde primăria nu a venit cu nimic: aproximativ 4.800.000 lei pentru execuție, sumă obținută în urma consultării cu proiectanți de drumuri, care ar fi scăzut considerabil la licitație, în condițiile în care firmele de construcții de drumuri duc lipsă de lucrări. Iamandi a ales, deliberat, să propună doar șase străzi din pachetul mai larg de 14, „ca să nu încarc cu cheltuieli prea mari bugetul Primăriei”.

Răspunsul majorității din CL a fost, oricum, „nu”

Partea cu adevărat tulburătoare vine însă acum: după respingerea proiectului, Iamandi spune că a primit din partea primarului și a colegilor consilieri promisiunea că, în prima lună după aprobarea bugetului, va fi contractat un credit pentru asfaltarea mai multor străzi — inclusiv cele șase respinse. Întrebarea firească: dacă acordul de principiu pentru un credit există, de ce a fost respins un proiect concret, cu sumă identificată și sursă de finanțare clară pentru documentație (cei 75.000 de lei propuși de Iamandi prin diminuarea capitolului „Protocol și Reclamă”)? Răspunsul, deocamdată, lipsește. În traducere liberă: Primăria refuză să voteze ce este negru pe alb, dar promite verbal ce nu poate fi verificat. Bârlădenii de pe străzile cu balast, fără trotuare și fără canalizare pluvială — pe unde, scrie chiar în documentele oficiale, ambulanța și pompierii intră cu greu — rămân cu o promisiune. Fără termen, fără sumă, fără listă. Cinci ani de „căutare de finanțare” s-au transformat acum într-un al șaselea an de așteptare. De data asta, pe încrederea că un credit va apărea „cândva, după buget”.