Am ajuns la un punct de saturație profundă în raport cu modul în care este exercitată puterea politică în România. Nu mai este vorba doar despre dezamăgire sau neîncredere, ci despre o lehamite generalizată, acumulată în ani de decizii incoerente, promisiuni încălcate și o distanță tot mai mare între cei care guvernează și realitatea trăită de noi, cetățenii.
Poporul român a ajuns, în mod evident, obiectul unui experiment permanent, tratat cu superioritate și cu o superficialitate greu de acceptat. Deciziile sunt luate adesea fără consultare reală, fără cunoașterea adevăratei realități, fără explicații clare și fără o viziune pe termen lung. Legile se înmulțesc haotic, devin tot mai stufoase, întinse pe mii de pagini, redactate într-un limbaj ambiguu, imposibil de parcurs temporal pentru un om. În loc să aducă ordine și predictibilitate, ele creează confuzie, teamă și dependență de interpretări arbitrare.
Unii dintre cei aflați la putere par să trăiască într-o realitate paralelă, convinși că funcția le conferă o importanță aproape divină. Se comportă ca niște „semizei” ai destinului național, deconectați de la grijile de zi cu zi ale oamenilor care muncesc, plătesc taxe și încearcă să îți mențină corabia vieții pe o oarecare linie de plutire, care pentru mulți e atât de fragilă, iar pentru alții nu mai există demult fiind în luptă cu valurile reci. În spatele acestei aroganțe se ascund incompetențe profesionale evidente: absența capacităților de construcție socială autentice și de a produce politici publice solide.
Mai grav decât atât este sentimentul persistent de trădare a interesului național. Nu vorbim doar despre risipirea resurselor sau despre munca prost plătită și prost administrată a cetățenilor, ci despre ceva mult mai profund: furtul de timp, de speranță și, în cele din urmă, de viață. Ani pierduți în birocrație, în incertitudine, în adaptare continuă la reguli schimbate peste noapte, toate acestea reprezintă un cost invizibil, dar enorm, suportat de fiecare român.
Această stare de fapt nu ar trebui acceptată ca normalitate. Dar ce mai e normal acum? O societate sănătoasă nu se clădește pe resemnare, ci pe luciditate, demnitate, responsabilitate și implicare. Este vorba de nevoia legitimă de competență, de oameni potriviți, de transparență și respect față de cetățean. Puterea nu este un privilegiu personal, ci o responsabilitate care li se acordă unora pentru a servi binele comun.
În cele din urmă, întrebarea esențială rămâne: cât timp mai permitem ca viețile noastre să fie administrate cu superficialitate și dispreț? Răspunsul nu ține doar de politicieni, ci și de capacitatea noastră de a nu mai trata indiferența ca pe o soluție și a scoate capul din nisipul minciunilor.
Autor: psih. dr. Gabriela-Violeta Iordăchiță
Pentru consiliere psihologică online accesați: www.cabinetonline.ro
În plus, ar putea să-ți placă
Mai multe gasiti pe pagina de Facebook stiridinromania.ro!
Daca ati fost martorii unui eveniment sau ai unei situatii neobisnuite care ar putea deveni subiect de stire, contactati-ne la admin @ stiridinromania.ro sau pe contul nostru de Facebook stiridinromania.ro!
