Incidentul neașteptat la cabinetul medicului: mama concubinei lui Nicușor Dan a prins consultație fără programare, în timp ce vasluienii cu pensii mici au sunat degeaba

Peste 1.500 de vasluieni au beneficiat, pe 3 și 4 mai, de consultații și ecografii gratuite la Centrul Cultural Județean, în cadrul campaniei „Din grijă pentru tine”, organizată de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea în parteneriat cu autoritățile locale. Pe hârtie, totul sună impecabil: medici voluntari, aparatură pentru ecografii mamare, tiroidiene, cardiace sau Doppler, plus consultații pe aproape toate specialitățile — de la cardiologie și oncologie până la consiliere psihologică și nutrițională. Într-un județ cu indicatori de sănătate constant printre cei mai slabi din țară, o astfel de caravană chiar acoperă un gol real, mai ales pentru neasigurați și pentru oamenii care, din motive financiare sau de distanță, amână ani la rând o vizită la specialist. Faptul că proiectul a fost premiat în 2024 de Ministerul Sănătății și că s-a extins în aproape toate județele țării arată că modelul funcționează și că cererea este uriașă. Și totuși, tocmai pentru că a fost uriașă, povestea spusă chiar de organizatori într-o conferință de presă lasă un gust amar. Printre pacienți s-a numărat Liliana Grădinaru, mama partenerei președintelui Nicușor Dan, despre care organizatorii au ținut să precizeze că „nu a reușit să se programeze telefonic, dar a beneficiat de consultații”. Detaliul, prezentat aproape ca un titlu de glorie — „programul a ajuns atât de bine cotat, încât familia prezidențială nu s-a putut programa, deși a încercat” — spune, de fapt, exact opusul a ceea ce ar trebui să transmită o campanie pentru neasigurați și pensionari cu venituri mici. Sute de vasluieni cu pensii de mizerie au sunat și ei la aceeași centrală, mulți fără să prindă loc; mesajul implicit, că o rudă a președintelui a fost totuși consultată deși nu avea programare, contrazice frontal principiul declarat al campaniei — acela de a apropia medicul de pacientul vulnerabil, nu de pacientul cu nume.

Organizatorii încearcă să dezamorseze situația spunând că „la centrala telefonică nimeni nu știe cine sună”, dar argumentul nu stă în picioare: dacă tratamentul a fost într-adevăr egal, atunci nu mai era nevoie să fie menționat public numele pacientei și legătura cu Cotroceniul. Pomenirea ei într-o conferință de presă transformă un act medical de rutină într-un instrument de comunicare, iar campania — dintr-un gest de solidaritate cu cei mulți — într-o ocazie de fotografie pentru cei puțini. Ar fi fost mult mai onest, și mai în spiritul proiectului, ca toți pacienții fără programare să fie tratați la fel de discret, indiferent dacă se numesc Grădinaru, Popescu sau Ionescu. Concluzia nu e că inițiativa nu merită susținută — dimpotrivă, are nevoie de mai multe ediții și de finanțare publică reală, nu doar de voluntariat bisericesc. Concluzia e că o caravană de prevenție își pierde din credibilitate în momentul în care organizatorii simt nevoia să arate că „și familia prezidențială” a trecut pe acolo. Bolnavii din Bârlad, Huși sau din satele Vasluiului nu au nevoie să afle pe cine au consultat doctorii peste rând; au nevoie să știe că, atunci când vor suna anul viitor, locul lor la coadă nu va depinde de cine îi cunoaște pe organizatori.