Evenimentul tragic petrecut in localitatea Cenei a socat deopotriva atat comunitatea locala, cat si intreaga opinie publica. Transmit, inainte de orice, condoleante familiei indoliate.
Imi exprim profunda ingrijorare fata de gravitatea acestui act de violenta, care nu poate si nu trebuie sa ramana fara un raspuns ferm din partea noastra a tuturor. Este un caz care ne obliga pe toti la responsabilitate, nu la reactii emotionale pripite.
Din punctul meu de vedere, da, este nevoie de o discutie legislativa serioasa, insa nu in sensul pedepselor cu inchisoarea pentru copii. Scaderea pragului de raspundere penala poate fi analizata strict pentru infractiuni grave comise cu violenta, precum omorul, tentativa de omor, violul sau agresiunile sexuale, si doar insotita de masuri speciale, adaptate varstei.
Raspunderea penala a minorului nu trebuie sa insemne automat inchisoare. Rolul statului este sa intervina ferm, dar educativ si corectiv, nu sa distruga definitiv viata unui copil. Vorbim despre masuri obligatorii: evaluare psihologica, consiliere, supraveghere stricta, programe educationale si de reintegrare.
Acest caz arata si un esec colectiv. Nu putem cere doar pedepse, fara sa vorbim despre preventie. Lipsa scolilor profesionale, a activitatilor extrascolare, a cluburilor sportive sau culturale si lipsa interventiei timpurii sunt realitati care contribuie la astfel de tragedii.
Responsabilitatea este una comuna: familie, scoala, autoritati locale, etc. Solutia nu este o lege scrisa sub presiunea emotiei, ci o interventie coerenta care sa protejeze societatea, dar si sa ofere sanse reale de corectare minorilor.”
Comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, romania nu este o exceptie ci are legislatia aliniata cu cea a majoritatii statelor. Tema raspunderii penale a copiilor sub 14 ani este discutata in multe tari si la nivel international, dar majoritatea tarilor nu ii fac penal responsabili pe copiii atat de mici, ci trateaza situatiile de violenta prin alte mecanisme (sociale, educative, protectie), tocmai pentru ca exista preocupari privind dezvoltarea psihologica si capacitatea de a intelege consecintele propriilor fapte.
Astfel, majoritatea tarilor europene fixeaza varsta minima de raspundere penala la 14 ani sau mai mult, iar recomandarile Consiliului Europei si ale Agentiei UE pentru Drepturi Fundamentale incurajeaza ca privarea de libertate a minorilor sa fie ultima solutie, dupa epuizarea alternativelor educative si de reintegrare.
Exista si exceptii – de exemplu Regatul Unit are un prag foarte scazut (10 ani), ceea ce a generat dezbateri publice si apeluri la ridicarea acestui prag; alte state (Olanda, Germania, Spania etc.) opereaza cu mecanisme extinse de masuri alternative, programe de reintegrare si proceduri speciale pentru minori. Aceste solutii au in comun evaluari psihologice obligatorii, mecanisme de supraveghere adaptate varstei si optiuni non-custodiale pentru fapte produse de minori.
Romania, pe fond, sufera totusi din doua motive principale:
(1) deficit de implementare a politicilor de protectie si alternative la detentie – servicii de consiliere psihologica, centre de reintegrare, practici restaurative sau mediere pentru cazurile de conflict nu sunt dezvoltate la scara si calitate suficienta;
(2) deficit administrativ si inter-institutional – coordonarea intre autoritatile locale, DGASPC, Ministerul Educatiei si parchete este fragila, iar lipsa investitiei in preventie (scoli profesionale, activitati extra-scolare, centre comunitare) face ca reactia sa fie adesea doar punitiva, nu preventiva. Aceste constatari reies din evaluari europene si rapoarte nationale privind sistemul de protectie a copilului si serviciile de sanatate mintala pentru copii.
Ca parlamentar si ca avocat cu experienta in probleme privind minorii si traficul de persoane, consider ca solutia nu este o lege „simbol” care ar cere pedepse automate, ci un pachet legislativ integrat: clarificarea limitelor de raspundere pentru fapte extreme (in acord cu standardele europene), instituirea mecanismelor obligatorii de evaluare psihologica si programe specializate de masuri neprivative, consolidarea capacitatii institutiilor locale de preventie si finantarea unor alternative la detentie care s-au dovedit eficiente la nivel european. Inainte de orice reforma de substanta, este necesar un studiu de impact si consultarea expertilor in dreptul penal al minorilor. (Av. Ana-Marcela Bas, deputat SOS Timis)
