Otto Forster, elvețianul dedicat orașului Lugoj – o poveste de modestie și implicare

Elvețianul Otto Anton Forster este, de mulți ani, o prezență discretă și benefică în viața orașului. Lugojenii îl cunosc în multiple ipostaze.

Născut la 18 noiembrie 1948 la St. Gallen, oraș cu bogată tradiție în industria textiă, ca și Lugojul, el a făcut parte din echipa managerială a firmei Interspitzen AG Romania, unul din marii angajatori ai urbei.

Foarte activ la o vârstă pe care alții ar considera-o a retragerii, el s-a implicat în numeroase acțiuni sociale în sprijinul celor nevoiași, dar și în sprijinirea sportului lugojean, cum ar fi boxul sau echipa de ciclism a Clubului Concordia.

Același spirit de compasiune l-a îndemnat să deschidă în municipiul de pe Timiș un adăpost pentru câinii fără stăpân numit ”Dog Parc” și să coopereze cu medicii veterinari pentru facilitarea campaniilor de sterilizare a acestor animale.Nu în ultimul rând, așa cum s-a văzut recent la vernisajul de la Casa Bredicenilor, el dă dovadă de un real simț artistic. Pe lângă Casa Bredicenilor, picturile sale au mai fost expuse la Galeria Pro Arte și în spațiile ”Bastion”, din Timișoara.

Călător pe toate meridianele lumii, din Europa, în Mexic și Australia, Otto Anton Forster a ales ca destinație geografică și spirituală Lugojul, de care se simte tot mai apropiat. Om modest și profund implicat în viața comunității, el este, pentru noi, elvețianul a cărui inimă bate pentru Lugoj.

Ocolul lumii pentru a ajunge la… Lugoj

”Povestea sosirii mele la Lugoj e un pic mai lungă. M-am născut în Elveția, apoi am ajuns în Australia, unde am stat o perioadă, m-am căsătorit cu o australiancă și apoi am revenit în țara natală. Trebuie să spun că familia mea are rădăcini în toată lumea, în Anglia, SUA și chiar Mexic, unde am întâlnit a doua mea soție. Din viața mea nu a lipsit aventura, ca să spun așa, cu călătorii în Africa, India sau Noua Zeelandă. Bun, acuma pe plan profesional, în Elveția am avut o companie de articole vestimentare sportive, în special pentru cicliști, apoi am trecut la firma Interspitzen, care a deschis o filială la Lugoj, în timpul directoratului lui Eric Nagel”, ne-a declarat Otto Forster.

Climatul multicultural, chiar dacă diminuat în ultimii ani, tradiția limbii germane și relația cu lugojeanul Waldemar Megerle, au fost și ele argumente ale rămânerii sale la Lugoj.

Forster: Dog Parc este motivul pentru care am rămas în România

În acea perioadă a observat numărul mare de câini comunitari, sau ”vagabonzi”, cum li se spunea pe acea vreme, care hoinăreau pe străzile Lugojului. A simțit nevoia să facă ceva în această privință, dar nu avea experiența neceară.

Lucra în conducerea firmei din Lugoj, dar simțea că, zi după zi, această preocupare pentru animalele fără stăpân devenea o parte importantă a vieții sale. Așa s-a născut ideea Dog Parc.

”Acum 10-11 ani, am cumpărat terenul și am pornit activitatea, pas cu pas. Acum, am ajuns să avem grijă de circa 100 de câini, cărora le oferim condiții foarte bune. La ora actuală, la Lugoj, sterilizarea animalelor de companie este încă o problemă. Eu lucrez îndeaproape cu Animal Welfare NetAP, o asociație internațională pentru protecția animalelor care operează în 19 țări. Aici la Lugoj, lucrez împreună cu cabinetul veterinar Dr. Marius. În urma acestei cooperări foarte bune, el este capabil să sterilizeze în fiecare an în jur de 1.200 de câini și pisici. Până acum, numărul animalelor castrate se ridică undeva la 15.000. Dog Parc este motivul pentru care am rămas în România, dar aici am și picturile mele și celelalte preocupări, am fost mereu foarte activ”, spune Forster, care adaugă că păstrează legături foarte apropiate și cu familia sa din Elveția.

Munca de voluntariat și ”fixația” unor conaționali pentru banul rapid

Întrebat despre diferența de nivel de trai dintre țara sa natală și România, el spune că aici a găsit oameni cu dorință de schimbare.

”Nu e ușor. Românii vor ca totul să se schimbe dintr-o dată, dar condițiile economice nu permit asta. Da, la nivel general, Elveția are un nivel de trai foarte ridicat. Dar, când eram copil, familia mea nu avea televizor, aveam doar un radio, nu aveam electrocasnice, fructele și legumele le luam din grădină. Aveam un trai modest, iar încălțămintea nu se arunca, trecea de la un frate la altul, pentru că am avut un frate și trei surori. Vreau să spun că aici în România lumea vrea bani repede, fără a gândi la o construcție durabilă. E normal ca lumea să vrea o viață bună, dar trebuie multă atenție cu gestionarea banilor, mai multă responsabilitate. Desigur, eu nu văd lucrurile în alb și negru, dar asta gândesc și așa spun”.

Legat de construcția sa de suflet, Dog Parc, Forster spune că ar dori să vadă mai mult voluntariat dezinteresat. Oamenii ar trebui educați în acest sens, iar asta vine la pachet cu responsabilitatea. Sunt mulți voluntari din Elveția și Germania care ajută la adăposturi precum Dog Parc sau Free Amely, dar ar vrea să vadă mai muți lugojeni implicați!