O Declarație Politică importantă depusă în scris la Senatul României, acum o săptămână, de către Senatorul POT de Caraș-Severin, Dl. VELA Gheorghe, despre:
“Situația drepturilor comunității românești din Ucraina și dublul standard în respectarea minorităților naționale”.
În plus, ar putea să-ți placă“Domnule Președinte,
Stimate doamne și stimați domni Senatori,În fiecare an discutăm despre drepturile minorităților din România și despre obligațiile internaționale ale statului nostru, asumate în privința respectării acestor drepturi.
Și este adevărat: România este un exemplu european atât în ceea ce privește protejarea comunităților etnice, cât și garantarea și ocrotirea reală și concretă a drepturilor și libertăților tuturor minorităților care trăiesc pe teritoriul său. De asemenea, este un exemplu în ceea ce privește practicile puse la dispoziția minorităților pentru a le asigura accesul la educație în limba maternă, la cultură, la libertate religioasă și la toate mecanismele care consolidează identitatea unei minorități. Acest model nu este o lozincă politică, ci o realitate recunoscută internațional.
Minoritatea ucraineană din România beneficiază de școli cu predare în limba ucraineană, de catedre universitare, instituții culturale proprii, promovare publică prin programe radio și TV, reprezentare colectivă și finanțare publică adecvată. După declanșarea războiului ruso-ucrainean în februarie 2022, România a acordat refugiaților ucraineni protecție temporară, acces la servicii medicale și educaționale, sprijin financiar și locuire, într-un efort solidar fără precedent la nivel european.
În acest context, devine cu atât mai dureros contrastul profund dintre situația favorabilă a ucrainenilor din România și situația tot mai dificilă a românilor din Ucraina — o comunitate istorică, stabilă, cu rădăcini clare în nordul Bucovinei, Ținutul Herța, sudul Basarabiei și Maramureșul Istoric. Comunitatea este estimată la aproximativ 400.000 de persoane, în funcție de criteriile de identificare, reprezentând un segment esențial al identității românești de peste hotare.
Această comunitate trăiește astăzi sub presiunea unui cadru legislativ ucrainean care, în ultimii ani, a restrâns semnificativ drepturile românilor de a se exprima nu doar ca cetățeni ucraineni, ci și ca etnici români, afectând în special posibilitatea de a studia în limba maternă în școlile publice din Ucraina, dar și accesul la emisiuni radio și TV în limba română — așa cum minoritățile din România, inclusiv cea ucraineană, beneficiază în mod firesc.
Legea educației ucrainene din 2017, precum și legislația subsecventă privind folosirea limbilor minorităților, au transformat treptat învățământul în limba română într-un sistem cu număr redus de ore, programe adaptate forțat, iar limba ucraineană devine predominant limba obligatorie de predare. Deși școlile cu predare în limba română nu au dispărut complet, ele funcționează într-un cadru restrictiv, iar identitatea elevilor și a familiilor acestora este constant pusă sub presiune.
Această realitate nu este contestată de România și nu reprezintă un pretext politic. Ministerul Afacerilor Externe a semnalat oficial, în mod repetat, necesitatea ca Ucraina să asigure românilor dreptul la educația în limba maternă. În anul 2025, autoritățile române au reiterat această solicitare, subliniind că românii din Ucraina trebuie să beneficieze de aceleași drepturi pe care minoritatea ucraineană le are în România — o cerință justificată, legitimă și conformă standardelor europene.
Pe lângă dificultățile din educație, comunitatea românească se confruntă cu limitări lingvistice, culturale și administrative. Spațiul public ucrainean este marcat de politici de ucrainizare accelerată, care limitează folosirea limbilor minorităților în instituții, presă, înscrisuri oficiale și activități publice.
Aceste politici afectează în mod special comunitățile istorice, precum cea românească, a cărei identitate depinde de menținerea limbii și culturii. Deși legislația ucraineană invocă argumente de securitate națională, impactul asupra comunităților tradiționale, școlilor, profesorilor și familiilor este real și negativ.
Un subiect sensibil îl reprezintă lăcașurile ortodoxe românești din Ucraina. Nu există dovezi oficiale privind o politică sistematică de persecuție, însă numeroase semnalări venite din nordul Bucovinei și Maramureșul Istoric indică presiuni administrative, șicanări, perturbări ale slujbelor, inspecții inopinate ale poliției și armatei, dificultăți în utilizarea limbii române în activitățile religioase și intervenții abuzive ale autorităților în spațiul spiritual al comunităților românești.
Aceste situații, chiar dacă nu pot fi generalizate integral, arată totuși că libertatea de exprimare și manifestare culturală, religioasă și etnică a românilor din Ucraina este vulnerabilă, iar statul ucrainean trebuie să gestioneze aceste realități cu sensibilitate, mai ales în contextul aspirațiilor sale europene.
În fața acestor realități, contrastul dintre situația minorității ucrainene din România și cea a românilor din Ucraina devine incontestabil. În timp ce Ucraina invocă dificultăți interne pentru a justifica restrângerea drepturilor minorităților, România acordă cetățenilor ucraineni educație completă în limba maternă, instituții culturale active, libertate religioasă deplină, spațiu media și, după 2022, un cadru extins de sprijin.
Nu vorbim despre comparații ipotetice, ci despre diferențe reale, vizibile și verificabile. Statul român oferă sprijin concret minorității ucrainene; în schimb, statul ucrainean limitează tot mai mult drepturile minorității românești.
Partidul Oamenilor Tineri (POT) susține ferm că solidaritatea internațională nu poate fi construită pe renunțarea la demnitatea propriului popor. România își îndeplinește obligațiile față de minoritatea ucraineană și față de refugiați nu din obligație, ci pentru că este corect și moral. Dar aceeași exigență trebuie cerută și Ucrainei.
Nu putem afirma că apărăm valorile europene dacă acceptăm ca o comunitate românească istorică să își piardă limba, accesul la educația în limba maternă și identitatea. Nu putem apăra drepturile omului dacă tăcem în fața unor politici care subminează identitatea culturală a românilor din Ucraina.
Nu cerem privilegii. Nu cerem tratament special. Cerem doar reciprocitate și respect. Cerem ca românii din Ucraina să beneficieze de aceleași drepturi pe care ucrainenii le au în România. Cerem ca legislația ucraineană privind minoritățile să fie armonizată cu standardele europene. Cerem rezultate concrete, nu doar declarații diplomatice.
În încheiere, reafirm că Partidul Oamenilor Tineri (POT) va continua să susțină public, ferm și responsabil drepturile românilor din Ucraina, pe baza argumentelor reale și conforme dreptului internațional. Nu vom transforma acest subiect într-un instrument de agresivitate politică, dar nici nu vom accepta minimalizarea unei situații care afectează zeci de mii de familii românești.
România poate fi un sprijin puternic pentru Ucraina în drumul său către integrarea europeană, dar sprijinul României nu poate înlocui obligația Ucrainei de a proteja efectiv identitatea etnică a propriilor cetățeni de etnie română.
Poporul român a sprijinit și va sprijini Ucraina în multe feluri, dar trebuie să-și apere și fiii și frații de peste graniță cu aceeași determinare. Pentru că demnitatea nu este negociabilă, iar identitatea nu este opțională.
Vă mulțumesc!
București, 25.11.2025
Senator POT de Caraș-Severin
Gheorghe VELA“
Mai multe gasiti pe pagina de Facebook stiridinromania.ro!
Daca ati fost martorii unui eveniment sau ai unei situatii neobisnuite care ar putea deveni subiect de stire, contactati-ne la admin @ stiridinromania.ro sau pe contul nostru de Facebook stiridinromania.ro!
