Un an de suferință provocată de orgolii, incompetență și nepăsare

Joi, la Curtea de Apel Iași, a avut loc un nou termen în procesul dintre medicul Nelu Tătaru și Spitalul Municipal Huși. Nici de această dată nu s-a dat o soluție. Instanța a amânat din nou pronunțarea, iar oamenii trebuie să mai aștepte. Exact cum fac de aproape un an.

Se împlinește un an de când primarul Ioan Ciupilan și cei pe care i-a susținut în conducerea spitalului au reușit ceva ce nu și-ar fi închipuit nimeni: să întoarcă spatele bolnavilor și să lase Hușiul fără unul dintre puținii medici care chiar munceau și salvau vieți. Un an de când spitalul a fost transformat într-o glumă proastă, iar pacienții într-o povară, nu într-o prioritate.

În tot acest timp, oamenii au fost condamnați să sufere.

Bolnavi care altădată erau tratați aici, aproape de casă, sunt trimiși acum la Vaslui sau Iași pentru probleme care se rezolvau în câteva minute la Huși. Alții, amărâți cu pensii de 1.800 sau 2.000 de lei, sunt obligați să meargă la privat, să împrumute bani, să renunțe la medicamente ca să plătească o consultație. Mulți îndură durerea, sperând că poate „până la urmă îl lasă pe domnul doctor să vină înapoi”.

Adevărul e simplu și crud: un an de suferință a fost provocat de orgolii, incompetență și nepăsare.

Primarul vorbește doar când e vorba de panglici, fotografii și festivități. Când e vorba de spital, de bolnavi, de dramele oamenilor… tace. Și odată cu el tac și cei care au pus la pământ o instituție care abia mai respiră.

Spitalul din Huși este astăzi un loc unde mulți evită să meargă. Pacienții se plimbă între orașe, cu dureri, cu frică, fără sprijin. Iar asta se întâmplă în timp ce un medic care a salvat mii de oameni este ținut în afara locului lui de muncă din motive care nu au nicio legătură cu medicina, ci doar cu vanitatea unor persoane care n-au ce căuta în fruntea unui spital.

Nu e o poveste complicată.

E povestea unui oraș mic, cu oameni simpli, care au cerut un singur lucru: să fie îngrijiți acasă, de medicul lor.

Iar în loc de asta, au primit uși închise, amânări în instanță și nepăsarea totală a celor care ar fi trebuit să le apere sănătatea.