Văleni, scena vie a credinței

VĂLENI, Vaslui. În Săptămâna Patimilor, satul se transformă într-o scenă vie a credinței. La biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Văleni, curtea și cimitirul nu sunt doar locuri ale trecutului, ci spații care pulsează de prezent: oameni, rugăciune, flori, copii, slujbe, clopote și… multă, multă trudă.

Pe ulițe, e liniște. În curtea bisericii, e furnicar. Zeci de femei din sat, cu baticul legat strâns sub bărbie și cu mâinile pline de viață, dau cu var pomii, plantează flori, tund iarba și curăță mormintele celor dragi. E primenirea de Paște, care nu se face doar în casă, ci și în curtea Domnului. „Facem curat pentru Înviere, nu doar pentru sărbătoare”, spune o bătrână care șterge cu grijă o cruce de piatră.

Printre ele, se aud râsete. Sunt copiii, înfofoliți în geci, care aleargă prin curtea largă a bisericii, printre bănci, morminte și foișoare. Unii își așteaptă părinții, alții pe bunici. Învățați de mici că Paștele începe nu cu pasca, ci cu Deniile.

Și seara, când soarele coboară încet peste sat, se face liniște. Clopotul bate rar, iar părintele Andrei Chiprian, cu glas domol și privire blândă, începe Denia. În biserică, e plin. Tineri și bătrâni, femei și bărbați, în tăcere adâncă. Preotul știe să-i țină aproape. Nu doar cu predici, ci cu dragoste, respect și o forță caldă care adună în jurul altarului generații întregi.

„Preotul nu trebuie doar să slujească, ci să iubească oamenii. Să le fie aproape. Atunci vin singuri”, spune cineva din curte, privindu-l pe părintele care binecuvântează un copil.

La Văleni, credința nu e spectacol. E viață. Se simte în lucrurile mărunte – în floarea plantată la un mormânt, în găleata de var, în rugăciunea șoptită la apus. În Săptămâna Mare, oamenii nu doar merg la biserică. O fac vie. O transformă în loc de lumină, mișcare și dragoste.