Nominalizarea directorului DGASPC Vaslui, Dragoș Cazacu, la titlul de „Asistentul Social al Anului” a stârnit un val de nemulțumiri chiar din interiorul instituției. Un grup de angajați a transmis redacției o sesizare amplă, în care vorbește despre „un moment de un absurd absolut” și despre un sistem care ar funcționa pe alte criterii decât competența. „Astăzi, asistența socială din Vaslui nu mai este despre empatie, despre expertiză sau despre sprijinirea celor vulnerabili. Astăzi, asistența socială a devenit o scenă pentru un spectacol grotesc al pilelor și al servilismului politic”, scriu angajații în mesajul trimis. Aceștia pun sub semnul întrebării însăși legitimitatea nominalizării lui Cazacu la o gală a excelenței: „Cum altfel am putea explica nominalizarea domnului Dragoș Cazacu pentru titlul de Asistentul Social al Anului? Să fie oare vorba despre o recunoaștere a competenței sau despre o recompensă pentru anii în care a fost, metaforic și literal, ‘purtătorul de geantă’ al lui Dumitru Buzatu?” Reclamația face trimitere directă la apropierea directorului de fostul președinte al Consiliului Județean și sugerează că parcursul profesional ar fi fost susținut politic. „Este revoltător să vorbim despre ‘excelență’ în dreptul unui om care a navigat prin sistem nu prin concursuri pe bune, ci prin proximitatea față de ‘baronul’ județului”, afirmă angajații. Un alt capitol sensibil vizează angajările și promovările din instituție. În sesizare se susține că „asistența socială din Vaslui ar fi devenit o proprietate privată, unde posturile se împart la cafele între prieteni și rude”. Este menționat cazul unei promovări fără concurs, din funcția de lucrător social într-un post la asistența medicală, persoana indicată fiind Cristina Doglan Anușca. Angajații susțin că această promovare ar fi avut loc pe fondul unor relații personale apropiate de conducere. „Brusc, cineva devine o ‘eminență’ în domeniu doar pentru că are arborele genealogic corect conectat la rețeaua de putere locală”, se arată în mesaj. Nemulțumirile se extind și asupra Centrului de Primiri Urgență nr. 2 „Iacob”. Potrivit reclamației, „după nenumărate scandaluri apărute în presă și după ce o comisie internă a constatat grave probleme de comportament și un management defectuos, persoana de la conducere este încă în funcție”. Angajații acuză faptul că „în sistemul girat de Dragoș Cazacu, loialitatea față de șef bate orice raport de control”. „Rapoartele oficiale, care ar trebui să ducă la demiteri imediate, devin simple maculatură în sertarul directorului general”, mai susțin aceștia. Mesajul se încheie într-un ton dur: „Aceasta nu este o gală a asistenței sociale, este o palmă peste fața fiecărui profesionist onest” și „rușine celor care transformă suferința umană într-o trambulină pentru protejații sistemului”. Acuzațiile sunt grave și vizează atât procedurile interne de promovare, cât și modul de gestionare a centrelor din subordine. Într-un domeniu care presupune protecția copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a celor fără sprijin, orice suspiciune de favoritism sau acoperire a problemelor afectează încrederea publică. DGASPC Vaslui și Consiliul Județean au obligația să clarifice aceste aspecte: criteriile de nominalizare la gala națională, procedurile de ocupare a posturilor invocate și concluziile rapoartelor interne privind centrele menționate. În lipsa unor explicații clare, revolta din interior riscă să se transforme într-o criză de credibilitate pentru întregul sistem de protecție socială din județ.
Redăm mai jos unul din mesajele primite:
„Doamnelor și domnilor, dragi asistenți sociali care vă faceți meseria cu demnitate, în ciuda sistemului, nu datorită lui, trăim un moment de un absurd absolut. Astăzi, asistența socială din Vaslui nu mai este despre empatie, expertiză sau sprijinirea celor vulnerabili. A devenit o scenă pentru un spectacol grotesc al pilelor și al servilismului politic. Cum altfel am putea explica nominalizarea domnului Dragoș Cazacu, directorul DGASPC Vaslui, pentru titlul de Asistentul Social al Anului? Este o recunoaștere a competenței sau o recompensă pentru anii în care a fost, metaforic și literal, ‘purtătorul de geantă’ al lui Dumitru Buzatu? Este revoltător să vorbim despre ‘excelență’ în dreptul unui om care a navigat prin sistem nu prin concursuri reale, ci prin proximitatea față de baronul județului. Vorbim despre un sistem în care un certificat de handicap pare să apară exact atunci când trebuie să servească unor interese, nu nevoilor reale ale unei persoane cu dizabilități. Și mai gravă este aroganța cu care se fac angajările în ograda DGASPC. Ni se spune, cu o sinceritate de-a dreptul insultătoare, cum domnul director ‘s-a rugat’ de o prietenă din copilărie să vină în sistem. De parcă asistența socială din Vaslui ar fi o proprietate privată, unde posturile se împart la cafele între prieteni și rude, mai ales dacă ești nora doamnei Anușca. Cum se ajunge din lucrător social – adică persoana care îngrijește beneficiarii din centre – direct în postul de asistent medical, fără concurs, garantat de Consiliul Județean Vaslui? Persoana promovată este Cristina Douglan Anușca, numită la asistență medicală, deși nu a existat un concurs public. Încercați să întrebați DGASPC sau Consiliul Județean pe acest subiect și veți vedea cât de repede se închid ușile. În timp ce asistenții sociali adevărați luptă cu lipsurile și birocrația, ‘slugile dedicate’ primesc premii de popularitate și nominalizări la gale naționale. Aceasta nu este o gală a asistenței sociale, este o palmă peste fața fiecărui profesionist onest. Dar spectacolul nu se oprește la vârf. Se ramifică în fiecare centru unde ‘oamenii casei’ sunt protejați ca niște specii pe cale de dispariție. Să vorbim despre Centrul de Primiri Urgență nr. 2 ‘Iacob’. Cum este posibil ca, după nenumărate scandaluri apărute în presă și după ce o comisie internă a DGASPC a constatat oficial grave probleme de comportament și un management defectuos, persoana de la conducere să fie încă în funcție? Răspunsul este simplu și dureros: pentru că în sistemul girat de Dragoș Cazacu, loialitatea față de șef bate orice raport de control. Dacă știi să faci ‘combinațiile’ care convin conducerii, devii intangibil. Nu contează că atmosfera din centru este toxică, nu contează că beneficiarii sau angajații suferă. Important este ca mecanismul de interese să funcționeze. Rapoartele oficiale, care ar trebui să ducă la demiteri imediate, devin maculatură în sertarul directorului general. Acești șefi nu sunt acolo pentru competență, ci pentru a executa ordinele și a menține rețeaua de influență. Acesta nu este management public, este feudalism modern. În timp ce ei se premiază între ei și se bat pe umăr pentru performanțe imaginare, asistența socială din Vaslui rămâne o rană deschisă, pansată cu minciuni și praf aruncat în ochii presei.”
