Salonul editorial „Ion Heliade Rădulescu” revigorează piața cărții la Târgoviște

Dacă Târgoviște a câștigat un element cultural, spiritual important de „Zilele Cetății” el este reprezentat de Salonul editorial „Ion Heliade Rădulescu” pus la cale, cu mulți ani în urmă, de Biblioteca Județeană. Este o revigorare a pieței de carte la Târgoviște, măcar o încercare de revenire la dragostea pentru lectură a dâmbovițenilor.

Se știe că, în anii ’80, Târgoviștea era renumită și apreciată în țară pentru numărul mare de librării, adevărate temple ale cărții, dar și pentru apetitul pentru lectură al concitadinilor noștri. Din păcate, după 1990, ca mai toate domeniile, și piața cărții a intrat în regres. Cititorii s-au împuținat, pe fondul creșterii exacerbate a prețurilor la carte, apoi a intervenit în viața noastră internetul, social media și problematica cotidiană a vieții.

Salonul de carte adună la Târgoviște, măcar o dată pe an, edituri de prestigiu din România, titluri într-o ținută grafică deosebită, etalate pe standurile special amenajate. De la an la an, spun participanții, în ciuda costurilor de editare care se tot rostogolesc în defavoarea consumatorului, numărul celor care cumpără cărți a crescut. Sunt abordate toate domeniile. Omul vrea să știe mai mult. Și, ca să fie construcția spirituală completă, odată cu salonul editorial, după tipicul marilor târguri, se organizează și lansări de carte. Așa s-a întâmplat și la Târgoviște, în zona scuarului Primăriei municipiului.

Au fost trei zile de prezentări de titluri noi, asortate cu plăcute momente muzicale și coregrafice. Ne referim acum doar la ziua de astăzi. Ultima. O cavalcadă de lansări de carte. Pe firmament, prestigioasa editură târgovișteană fondată în ani 90 de profesorul Mihail Stan – „Bibliotheca”. Din mulțimea de noutăți ieșite de sub lumina tiparului la celebra editură, mă opresc la două titluri și la doi autori. „În umbra puterii”, scrisă de reputatul jurist, fost secretar al Consiliului Județean Dâmbovița, Ivan Vasile Ivanoff, și „Libertatea de a fi Eu”, un eseu existențial fluviu, sub semnătura jurnalistului și poetul lucrurilor perfecte, Vali Nițu.

Hai, să zăbovim doar puțintel la „În umbra puterii”! La lansarea acestei cărți, nu prea voluminoasă, dar plină de substanță tare, ușor acidă, dar nu să ardă, ci să releve într-un stil narativ scurt, anecdotic pe alocuri, o serie de întâmplări reale, bune, rele, blânde sau dure din cronologia existențială a cetății și a oamenilor ei. Nu toți! Vorbim doar despre cei care, într-un moment sau altul, într-o perioadă sau alta, s-au aflat în anumite poziții publice de importanță vitală pentru comunitate. Nu am citit cartea. Nu am mai apucat-o la standul Editurii „Bibliotheca”. S-a epuizat rapid. Cumpărată de cei care îndrăgesc deja scriitura lui Ivan Vasile Ivanoff sau curioși locali (cei mai mulți), care s-au intersectat în activitate cu juristul Ivanoff și care au vrut probabil să afle, dacă, mai mult sau mai puțin, se regăsesc în paginile cărții. Am răsfoit exemplarul cumpărat de un prieten.

Scriitorul, de fapt, cronicarul acelor vremuri, a vrut să fie un pic rău, dar nu a fost. A pișcat pe ici pe colea, dar diplomat, destins, delicat cum îl știm. Abundă întâmplările, nu se insistă pe nume, pe oameni. O carte care poate fi citită dintr-o respirație sau pe nerăsuflate. Ușoară, dar cu pilde. Un mic izvor de dovezi în spatele căruia se află cu siguranță o mare de informații. Voi mai vorbi despre carte, după ce voi intra în posesia ei.

Am ajuns la prietenul și tovarășul de suferință în jurnalismul actual puternic viciat de interese, de lipsa normelor și de social media, care a transformat pe orice nea Gheorghe care are pagină de Facebook și smartphone într-un așa-zis vector de imagine. Acum, fie vorba între noi, unora care se află la cârma puterii le convine apariția unor pseudo-gazete iresponsabile, a unor pagini de Facebook care crează confuzie, stare de vomă și care dizolvă adevărata presă într-un suc acru al indiferenței.

Revin la fratele Vali Nițu. Un om dintr-o bucată. Un literat care scrie așa cum gândește. Bine, profund și curat. Stilul adoptat de Vali Nițu în eseistica sa este pe undeva unic. Poezia transformată în eseu filozofic, iar filozofia introdusă în conceptul unui jurnal existențial frumos brodat cu sclipiri de moment, cu metafore, cu stări de reflecție și iubire. Multă.

Vali Nițu trăiește pătimaș. Iubește lumea, dar este însemnat și de Dumnezeu… Iubește femeia. A declarat-o deschis de nenumărate ori, dar nu abject, nu păcătos, ci în formule suave, gingașe, în rosturile firii, sub acordurile unui ritm impus de Divinitate.

Despre cărțile celor doi autori au vorbit cu har, la lansarea de astăzi, profesorii George Coandă și Mihail Stan.