Protecția copilului, o sinecură de partid

După acuzațiile grave venite din partea unor angajați ai DGASPC Vaslui, care au descris instituția ca pe „o scenă pentru pile și servilism politic”, declarațiile jurnalistului Moise Guran par să confirme că problema nu este una locală, ci națională. Ceea ce se întâmplă la Vaslui ar fi, de fapt, simptomul unui sistem degradat în întreaga țară. Guran spune fără ocolișuri că, încă din perioada dosarului Dragnea, Protecția Copilului a fost transformată într-o sinecură de partid. „Dăm pe mâna unora care nu sunt capabili să-și găsească un job pe cei mai vulnerabili membri ai societății”, avertizează acesta, sugerând că instituțiile care ar trebui să apere copiii au devenit, în multe locuri, simple refugii pentru clientela politică. La Vaslui, această descriere pare să se potrivească perfect cu sistemul păstorit de Consiliul Județean condus de Ciprian Trifan și de directorul DGASPC, Dragoș Cazacu. Acesta nu este perceput ca un manager ajuns în funcție printr-o competiție profesională autentică, ci ca un produs al mecanismului de putere construit de fostul baron PSD Dumitru Buzatu și perpetuat după căderea acestuia. Un sistem în care loialitatea politică valorează mai mult decât competența, iar posturile sunt tratate ca recompense pentru fidelitate. Jurnalistul mai atrage atenția asupra unei contradicții revoltătoare: „Pentru unele funcții din stat se găsesc salarii de zeci de mii de euro, iar în protecția copilului ajung persoane slab pregătite, plătite cu 2.000–3.000 de lei, care gestionează situații extrem de sensibile.” Consecința este devastatoare, spune Guran: copiii — adesea deja victime — ajung să sufere din cauza incompetenței și a indiferenței sistemului. Exact acest lucru este reclamat de ani de zile și în județul Vaslui. În timp ce bugetele DGASPC rămân consistente, rezultatele reale pentru copiii abandonați sau bătrânii neajutorați sunt greu de observat. În schimb, apar constant scandaluri, acuzații de angajări pe pile și lipsă de transparență, fără ca sistemul să fie curățat sau reformat. Moise Guran merge și mai departe, afirmând că actuala formă a protecției copilului ar trebui desființată și reconstruită pe baze profesionale. „Instituțiile de tip DGASPC nu mai reprezintă, în multe cazuri, o protecție reală pentru copii. Sistemul trebuie recentralizat și profesionalizat, nu populat cu persoane numite politic”, spune acesta, subliniind că politizarea a dus la degradarea serviciilor sociale. În județul Vaslui, întrebarea esențială rămâne însă aceeași: cine ar avea interesul să reformeze un sistem care a devenit, în timp, o rețea de putere și influență? Consiliul Județean, care îl coordonează, sau conducerea DGASPC, care beneficiază de el? În timp ce politicienii se schimbă la vârf, mecanismul pare să funcționeze la fel. Protecția copilului — instituția care ar trebui să fie ultima speranță pentru cei mai vulnerabili — riscă să rămână, așa cum o descrie Moise Guran, „o sinecură de partid”. Iar la Vaslui, această caracterizare nu mai sună ca o metaforă, ci ca o realitate pe care tot mai mulți o recunosc.