Primăria Vaslui: Jumătatea plină a organigramei

În timp ce Guvernul pregătește un val de măsuri de austeritate, cu tăieri de posturi și reorganizări de personal, primarul municipiului Vaslui, Lucian Braniște, sare cu o explicație hazlie: nu avem pe cine concedia, pentru că organigrama e acoperită doar în proporție de 60%. Practic, „nu suntem plini de pile, suntem doar pe jumătate plini”.

Este, dacă vreți, scuza ideală pentru a păstra intactă clientela politică și armata de apropiați care, spun unii dintre propriii angajați din primărie, „trag mâța de coadă” în birouri, în timp ce oamenii fără susținere politică trudesc pentru ei.

Lucian Braniște nu spune nimic despre angajările „pe bandă rulantă” care s-au făcut de-a lungul anilor în Primăria Vaslui, despre „nepoții, verișorii și finii” care și-au găsit culcuș prin birouri, ori despre funcțiile călduțe inventate pe ici, pe colo, prin buzunarele organigramei. În schimb, vine cu lecții de descentralizare: „Guvernul să nu ne spună pe cine să dăm afară, ci să ne lase să ne organizăm singuri.”

Iar când vine vorba de austeritate, Braniște menționează cu mândrie că a tăiat 20% din bugetul alocat activităților culturale. Cultura, evident, e prima care cade la sacrificiu. Că doar de ce să taie din cheltuieli cu personalul „inexistent”?

Iar ca să mai spele imaginea, anunță cu fast că două firme vor sponsoriza Zilele Vasluiului. Asta da economie!

În tot acest timp, vasluienii care așteaptă un răspuns la o sesizare, o autorizație, un act banal, trebuie să înfrunte birocrația unui aparat administrativ care pare neîncărcat, dar e sufocat de incompetență. Pentru că, așa cum spun unii angajați din primărie, cei cu „pile” trag chiulul, iar cei care chiar muncesc sunt împinși la epuizare.

Și totuși, domnul Braniște ne spune cu seninătate că „nu avem pe cine da afară”. Oare chiar așa să fie? Ce înseamnă 60% din organigramă acoperită? O explicație convenabilă sau o realitate parțial spusă?

Când primarul Lucian Braniște afirmă că Primăria Vaslui funcționează cu doar 56-60% din posturile prevăzute în organigramă, ar trebui să ne întrebăm: câte posturi sunt prevăzute, câte sunt ocupate, și mai ales – cum au fost gândite acele posturi?

În mod obișnuit, organigramele din administrația publică din România sunt umflate artificial, tocmai pentru a oferi spațiu de manevră la angajări. Ele includ posturi „în așteptare”, „de rezervă”, „de proiecte”, unele create special pentru sinecuri sau pentru a servi interesele vremelnice ale unui primar sau ale unui partid. Așadar, să spui că „nu avem oameni” pe o organigramă construită pe hârtie nu e totuna cu a recunoaște că nu avem suficienți oameni care să muncească cu adevărat.

Și aici vine marea problemă pe care vasluienii o cunosc din proprie experiență: într-o instituție cu sute de angajați, lucrurile se mișcă greu, telefoanele sună în gol, iar programul cu publicul e o cursă cu obstacole. Adică, nu e vorba de lipsă de personal, ci de lipsă de implicare, de profesionalism și, mai ales, de responsabilitate.