Politica românească: grupuri nedespărțite și putere intoxicată

Din ’90 încoace, am remarcat cu toții, politica nu se bazează pe respect, pe certitudine, pe loialitate pentru niște valori comune tuturor. Nu. Vorbim doar de grupuri, de găști nedespărțite, care nu pot priza încrederea cu poporul. Au un alt ritm. O altă țintă. Chiar și atunci când merg printre oameni, când au acțiuni de imagine, de lucru, evenimente plăcute sau neplăcute, sunt tot ciucure, nedespărțiți! Fie că sunt la costum sau cu căști de șantieriști pe cap.

Acest tip de politicieni ciorchine degajă în jurul lor impresia că doar ei sunt buricul pământului, iar restul se află la capitolul diverse. Nu se rup, de teamă să nu se împrăștie! Nu este vorba de unitate, ci de instinctul puterii, de ceea ce vrei să se vadă în afară. Importantă este, în viziunea acestor criptoimplicați în problemele țării, doar accederea la putere și rămânerea cât mai mult în acele poziții de demnitate care le aduc favoruri cu nemiluita.

Din păcate, această mentalitate de grup nu va dispărea. Dimpotrivă, s-a perfecționat. Crește. Se lucrează la alți parametri și fără jenă. Pentru ei, promisiunea a devenit o armă letală, un virus care provoacă deziluzii. Poporul, în astfel de condiții, se simte părăsit, debusolat, neajutorat, mințit, îmbrobodit, fals reprezentat. Se resemnează.

Un lider care pozează prea mult și nu scapă nicio împrejurare, chiar și banală, de a ieși în fața lumii, fie că se plimbă pe bicicletă, fie că apasă pe un buton oarecare sau inaugurează o umbrelă de soare, nu își face imagine. Dimpotrivă! Intoxică. Arată că îi este frică. Că folosește orice mijloace pentru a rămâne proaspăt în memoria colectivă. Să fie acolo, peste alții. La suprafață, câștigă. Se mulțumește cu frișca, dar scapă esențialul. Uită omul, ceea ce este dedesubt, locul unde clocotește nemulțumirea. Dar el, politicianul absorbit de „realizările” lui, nu o mai vede. Ba chiar se miră că există, la cât bine zice el că face. Sunt destui de tipul acesta pe la București și aiurea. Sunt pline studiourile TV de ei.

Am observat pe piața politică, acum, în prag de alegeri, niște mișcări jenante. Mircea Geoană este atacat, ironizat, minimalizat și asta fiindcă se tot aude că ar candida pentru funcția de președinte al României. Gestul politicienilor care fac miștocăreală de Geoană este incalificabil, meschin, nedemn, nepoliticos. Geoană este lovit românește. Adică, mizerabil. Politicienii care se respectă și respectă nu ar trebui să afișeze un asemenea comportament. Mircea Geoană este încă secretarul general adjunct NATO, o funcție respectabilă la nivel mondial și european. Acolo, la vârful Alianței Nord Atlantice, nu ne-a făcut de râs. A avut o conduită și un parcurs remarcabil. Acu’ că vin alegerile în România, gata, îl luăm la plesneală. Îl tratăm ca pe un nimeni. Sunt convins că lumea civilizată se uită la noi și se minunează, cât de falși suntem. Cum anulăm, atunci când interesul o cere, orice urmă de respect, de valoare.

Dincolo de noi este doar nimicul, zice politicianul prins de vraja puterii…

Urmărește Incomod Media și pe Google News