Sub sloganul, „Sarea iodată – o soluție simplă la o problemă complexă!” în data de 24 Mai 2024 ne îndreptăm atenția către importanța consumului de sare iodată. Tema din acest an urmărește să atragă atenția asupra importanţei iodului în prevenirea tulburărilor cauzate de carența de iod în organism.
Carenţa de iod este cunoscută în întreaga lume de mai mulţi ani pentru producerea unor tulburări grave în organism şi în special pentru apariţia gușei tiroidiene, cauza cea mai frecventă de retard mintal. Populaţia care trăieşte în zonele sărace în iod poate avea o reducere a indicelui dezvoltării intelectuale (IQ) cu până la 13,5 puncte. În general, consecinţele carenţei de iod sunt reprezentate de diminuarea capacităţii intelectuale până la cretinism, avorturi spontane și dificultăți la naștere, malformații și diverse handicapuri (diminuarea auzului, chiar surditate, malformații scheletice și musculare). Experienţa ţărilor din Europa de Vest a dovedit că un consum de sare iodată reprezintă cea mai simplă și eficientă metodă pentru aportul de iod în organism. Începând cu anul 1996, OMS a recomandat ca toată sarea alimentară utilizată în gospodării pentru prelucrarea alimentelor să fie sarea iodată, ca strategie de prevenire a tulburărilor de deficit de iod în populație. Aportul zilnic de iod depinde de necesităţile organismului şi variază pentru diferite categorii ale populaţiei. Astfel, un aport de 120 micrograme/zi pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani, 150 micrograme/zi pentru adolescenți și adulți și 250 micrograme/zi pentru femeile însărcinate și care alăptează este esențial pentru buna funcționare a organismului. Surse alimentare de iod sunt reprezentate, pe lângă sarea iodată, de pește și fructe de mare, alge marine, lapte, carne, ouă dacă animalele furnizoare primesc hrană cu continut normal în iod, apa potabilă dacă solul conține iod.
La nivel mondial, solul din zone geografice întinse este deficitar în iod, în principal în regiunile munților Himalaya, Alpi și Anzi, unde iodul a fost îndepărtat de glaciație și inundații. Deficiența de iod apare și în regiunile de câmpie departe de oceane, cum ar fi Africa Centrală și Europa de Est. Persoanele care consumă numai alimente produse local în aceste zone sunt expuse riscului carenței de iod. Europa, exceptand Islanda, este un continent cu deficit de iod. Conform datelor din anul 2023 prelucrate de Global Fortification Data Exchange (GFDx), iodarea obligatorie a sării în Europa se practică în 18 țări, dintre care 11 din Uniunea Europeană, respectiv Austria, Bulgaria, Croatia, Danemarca, Italia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria și 7 din afara Uniunii Europene, respectiv Albania, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Republica Moldova, Serbia, Republica Kosovo. La nivel mondial, 126 de țări au obligativitatea iodării sarii, iar acolo unde s-a demonstrat ca deficitul de iod nu mai prezintă o problemă de sănătate publică s-a ales iodarea opțională a sării.
În România, în anul 2022, în Registrul național al riscurilor pentru sănătate ı̂n relație cu factorii de mediu au fost raportate un număr de 171 cazuri noi, din 20 de județe, dintre care 42% pentru codul E01: tulburări tiroidiene și afecțiuni înrudite, legate de deficitul de iod (gușa difuză și nodulară), 53% pentru codul E02: hipotiroidii prin carența subclinicț de iod, și 5% pentru codul E00: sindromul insuficienței tiroidiene congenitale. Cele mai multe cazuri, confirmarea pentru prima dată a diagnosticului a avut loc la grupa de vârstă 55-64 de ani. Încă din anul 2002, în România este legiferată obligativitatea iodării universale a sării destinate consumului uman, în vederea combaterii durabile a tulburărilor prin deficit de iod în rândul populaţiei, astfel încât sarea destinată consumului uman trebuie să conțină între 25- 40 mg iod/kg de sare
