Despărțirea unui fiu de tatăl său

Durere mare în familia părintelui Vladimir Beregoi, care a anunțat trecerea la cele veșnice a tatălui său printr-un mesaj simplu și profund. Fără vorbe mari, fără dramatism, doar adevăr și inimă. „La sfat cu tata… cel din urmă sfat.” Așa începe despărțirea unui fiu de părintele care i-a fost sprijin, liniște și călăuză. Un rămas-bun spus cu lacrimi, dar și cu pacea credinței. Pentru că atunci când omul trăiește cu Dumnezeu, plecarea nu e un capăt, ci o întoarcere. Părintele vorbește despre tatăl său ca despre un om care a lăsat în urmă lucrurile cele mai importante: iubire, bunătate, înțelepciune și o credință puternică. Lucruri care nu se pierd și nu mor odată cu omul, ci rămân în cei care l-au iubit. Durerea este cu atât mai mare cu cât ziua despărțirii poartă o coincidență grea: în urmă cu 35 de ani, în aceeași zi, mama sa a fost chemată la Dumnezeu. Două pierderi legate de aceeași dată. Mult dor, dar și speranța că acum sunt din nou împreună, în liniștea veșniciei. Mesajul părintelui nu este unul al revoltei, ci al recunoștinței. O lumânare aprinsă, o rugăciune și promisiunea că tot ce a primit de la tatăl său va merge mai departe, prin fapte și prin viață. Este imaginea unei despărțiri grele, dar demne. A unui fiu care suferă, dar nu se pierde. A unei credințe care nu se clatină nici în ceasul cel mai dureros. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe tatăl părintelui Vladimir Beregoi și să aducă mângâiere celor rămași.

Redăm mai jos mesajul părintelui:

“La sfat cu tata… cel din urmă sfat.
Astăzi ne luăm rămas-bun cu inimile grele, dar împăcate de gândul că sufletul tău se întoarce acolo unde a fost mereu credința ta. Drum lin spre cer, tata bun! Îți mulțumesc pentru tot ce ai lăsat în urmă: iubire, înțelepciune, bunătate, credință puternică și o amintire care nu se va stinge niciodată.
Ai fost sprijin, sfat și liniște, iar prezența ta va rămâne vie în sufletele noastre.

Astăzi aprind o lumânare și las povestea ta să trăiască mai departe prin noi, prin tot ce ne-ai învățat și prin pașii pe care îi facem înainte.

Și nu e întâmplător că această zi poartă atâta dor…
Pentru că tot în această zi, acum 35 de ani, Dumnezeu a chemat-o la El și pe mama.
Poate că acum v-a așezat din nou împreună, în liniștea veșniciei. Dumnezeu să te înveșnicească în Împărăția Sa cea cea cerească, pentru care te-ai pregătit toată viața!