În anul 2012, 202.134 de copii pășeau pentru prima dată în băncile clasei întâi, plini de speranță pentru viitorul lor. În 2024, doar o jumătate dintre cei înscriși în ciclul primar mai ajung să finalizeze ciclul liceal și să ia examenul de bacalaureat, respectiv 101.725 de absolvenți, conform cifrelor oficiale. Restul? Pierduți pe drum! Ei sunt victimele unui sistem educațional incoerent, subfinanțat și adesea sabotat chiar de către cei care ar fi trebuit să-l protejeze și să-l dezvolte.
România nu a reformat educația. A fragmentat-o, a politizat-o și, în final, a compromis-o. Fiecare guvern, după 1989, a intervenit cu modificări doar ca să modifice ceva: schimbarea manualelor, zeci de manuale alternative și auxiliare, rescrierea programelor, reorganizarea anului școlar, modificarea tipurilor de evaluare. Totul fără o viziune coerentă, pe termen lung. Instabilitatea legislativă a transformat elevii în cobai și profesorii în victime ale unui sistem în care profesionalismul decidenților este adesea ignorat, iar salarizarea celor implicați direct in actul educațional rămâne mizerabilă.
Cei mai afectați sunt copiii din mediile vulnerabile. Aceștia nu abandonează școala pentru că nu ar avea potențial, ci pentru că statul nu le oferă nici cele mai elementare condiții: o masă caldă, transport sigur, manuale, rechizite, tabere gratuite, motivația unor viitoare locuri de muncă. În loc de investiții în infrastructură școlară și în resursa umană, banii s-au dus în proiecte europene aproape inutile, în licitații pentru echipamente de calitate îndoielnică, care multe stau nefolosite și în statistici menite să cosmetizeze realitatea.
Satele României au devenit adevărate „cimitire educaționale”. Liceele și școlile dispar și mai ales cele unde se învață meserii, microbuzele lipsesc, iar copiii merg kilometri întregi pentru a ajunge la școli unde descoperă ca nu au toaletă in curte sau că învățătorul sau profesorul nu a putut ajunge din cauza intemperiilor vremii.
În orașe, liceele de elită adună ce a mai rămas dintr-o generație vlăguită. Ceilalți? Rămân captivi într-un sistem care îi ignoră, îi saboteaza, le vinde iluzii și, apoi, îi abandonează.
Când doar un copil din doi, de aceeași vârstă, ajunge să ia examenul de bacalaureat, înseamnă că jumătate sunt excluși, din start, din majoritatea formelor de ascensiune socială. Aceasta nu este o problemă tehnică, ci o tragedie națională! Într-o țară care și-ar respecta viitorul, acest fenomen ar declanșa o mobilizare generală. În România, însă, rămâne o notă de subsol într-un raport birocratic, ignorat de miniștrii care vin și pleacă, fără nicio responsabilitate.
Educația a încetat să mai fie o rampă de lansare. A devenit, din păcate, o fabrică de eșecuri programate. Iar cei care plătesc prețul nu sunt liderii politici sau funcționarii din ministere, ci, chiar copiii, care devin generații debusolate, depresive și victime sigure ale manipularilor de tot felul. Copiii unei Românii care pare să fi uitat să creadă în viitorul ei.
Autor: Ph.D. Gabriela-Violeta IORDĂCHIȚĂ
Pentru consiliere psihologică online accesați: www.cabinetonline.ro
În plus, ar putea să-ți placă
Mai multe gasiti pe pagina de Facebook stiridinromania.ro!
Daca ati fost martorii unui eveniment sau ai unei situatii neobisnuite care ar putea deveni subiect de stire, contactati-ne la admin @ stiridinromania.ro sau pe contul nostru de Facebook stiridinromania.ro!
