Catedrala Parandărătului

În Orașul Viilor, cunoscut pentru aroma strugurilor și… parfumurile mai puțin plăcute ale afacerilor locale, s-a deschis o nouă catedrală a educației timpurii: o creșă ultra-modernă. O adevărată bijuterie arhitectonică, construită după gustul primului Cepar – gust despre care toată lumea știe că seamănă cu vinul de duzină: tare, dar greu de înghițit.

Creșa, supranumită pe la colțuri „Catedrala Parandărătului”, este deja subiect de bârfă fierbinte printre localnici. Pe lângă faptul că afacerile cu tiruri ale Ceparului par să fi luat curba spre groapa financiară, acesta a găsit o cale ingenioasă de a reumple conturile: mica dar costisitoarea afacere cu angajări. Se zvonește prin crâșmele din oraș, acolo unde Popa Păhărel își face veacul, că cine vrea să intre în paradisul educațional trebuie să cotizeze între 3 și 5 mii de euroi. Fără bon fiscal, firește – că doar nimeni nu plătește taxe pe „nevoile personale”.

Și uite așa, la băncile din Orașul Viilor, s-a format o coadă mai mare ca tarabele din piață. Oameni cu salarii de nimic au început să-și depună cereri de credite, doar pentru a avea o șansă la „norocul vieții” – un loc de muncă la creșa de lux, unde se presupune că până și copiii vor avea parte de scutece cu monogramă. Cine ar fi crezut că, într-un oraș mic, angajarea poate fi o investiție de rang înalt? Și, totuși, nu e așa rău: la cât costă locul, poate se va inventa un sistem de pensii speciale pentru bonă și pedagog.