Antalya – O stațiune fascinantă între civilizații

Aeroport. Antalya. Spațios. Curat. Bine pus la punct. Trei grupuri de români veseli, peste 150 de oameni veniți să admire, să deslușesc, fiecare după posibilități, o țară fascinantă, un tărâm unde, peste tot freamătă istoria amestecată cu nou. Cum făcea cineva o glumă inspirată. „Dacă în urmă cu 30 de ani veneam aici cu valizele pline cu rulmenți, acum venim doar să ne plimbăm”.

Drumul de la aeroport către orașul megastațiune la Marea Mediterană curge printr-o zonă presărată cu hoteluri și resorturi de lux, moteluri și mii de sere și solarii, care ascund, nu vă vine să credeți, plantații de bananieri, ananas și alte soiuri de fructe exotice care, de obicei, vin din Africa sau țările sud-americane. Se simte un iz de Occident, amestecat cu tradițiile orientale.

Construcții fascinante, ce amintesc de vremuri trecute printre blocuri, ca la noi acasă. Și aici am văzut destule imobile părăsite, lăsate de izbește, un strop de sărăcie, semn că economia nu este totdeauna darnică chiar și într-o stațiune ultracunoscută și frecventată anual de sute de mii de turiști veniți din toate colțurile Europei.

În călătoria noastră avem și ghid. Pe Ozy, un turc simpatic care o rupe românești bine de tot. Este chiar haios când comunică cu noi. Ceva gen Ismail, personajul din „Toate Pânzele Sus”, interpretat de regretatul Jean Constantin. Știe să te surprindă. Îți capacitează atenția, făcându-și treaba profesionist, cu un discurs plăcut, comic, inspirat și de ținut minte.

Întreaga zonă care, în miez de vară, este superaglomerată și mustește de tot soiul de tentații, acum se află într-o ușoară amorțire. Dar turiști mai vin. Hotelierii parcă sunt într-un antrenament pentru competițiile dure care or să se ivească la deschiderea sezonului 2024.

Suntem într-o zonă de întrepătrundere a civilizaților și culturilor. Se simte briza Europei, dar bate puternic și sigur și vântul Asiei. De aici pornește o altă lume, alte tradiții și înțelegeri existențiale.

Prima oprire la Cascada de pe râul Düden. Locul unde un torent cu ape aproape cristaline coboară iute din munte, ostoit de focul de a se îmbrățișa cu undele Mediteranei.

La vărsare, formează o cascadă în câteva trepte, deosebit de frumoasă. Nu îți este dat să vezi mereu, de foarte aproape, când o apă curgătoare se pierde în imensitatea mării într-un salt fermecător de la aproape 50 de metri. Este o imagine de vis. Lânga cascadă, parcuri. Zone verzi întinse. Locuri de joacă. Copiii localnicilor care răscolesc nisipul. Am văzut si câini comunitari. Cum sunt destui și pe ls noi. Dar aici nu par a fi hăituiți. Conviețuiesc liniștiți pe lângă oameni.

Prima zi. Soare ca la început de vară, asortat cu nori grei de ploaie ce vin dispre mare sau dinspre munții Turciei.

La Hotel Castival, o megaconstrucție cu sute de camere. Au turcii aștia un sistem foarte bine pus la punct. Lux, confort, bine completat de utilitate. Și ceea ce atrage mult, sutele de sortimente de preparate culinare din bucătăria tradițională, dar și a celor de pe alte meridiane. Într-un restaurant turcesc dintr-un resort elitist, când iei masa, te prinzi, de fapt, într-un ritual al plăcerii, gustului și curiozității. Nu insist acum. Găsim o altă ocazie. Special.

Urmărește Incomod Media și pe Google News