Semnal de alarmă pentru profesorii neadaptați digitalizării

Transformările digitale și dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale schimbă fundamental modul în care profesorii predau și interacționează cu elevii și studenții, avertizează rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea.

Acesta susține că digitalizarea nu mai poate fi privită doar ca un instrument complementar, ci a devenit o competență esențială pentru profesia didactică.

„Transformările digitale și dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale schimbă profund modul în care profesorii predau, comunică și construiesc experiențe de învățare. Dacă în urmă cu câțiva ani digitalizarea era privită mai degrabă ca un instrument complementar, astăzi ea devine o competență esențială pentru profesia didactică. În acest context, universitățile au un rol strategic în pregătirea și susținerea profesorilor pentru adaptarea la noile realități educaționale”, arată rectorul UVT.

Marilen Pirtea citează și un raport OECD publicat în aprilie 2026, „Results from the Teacher Knowledge Survey”, care arată că profesorii capabili să integreze tehnologiile digitale în procesul educațional reușesc să creeze medii de învățare mai eficiente și mai interactive.

Potrivit documentului, expertiza pedagogică modernă nu mai înseamnă doar transmiterea informației, ci și utilizarea tehnologiei pentru stimularea gândirii critice, a colaborării și a învățării active.

În același timp, Pirtea atrage atenția că inteligența artificială aduce nu doar oportunități, ci și provocări importante pentru sistemul educațional.

„Instrumentele bazate pe AI pot personaliza învățarea, pot automatiza sarcini repetitive și pot oferi feedback rapid studenților, dar profesorii trebuie să învețe să gestioneze riscurile asociate utilizării acestor tehnologii, inclusiv problemele etice, dependența excesivă de instrumente automate sau dificultățile legate de evaluarea autentică a învățării”, mai spune recotrul UVT.

Acesta consideră că universitățile trebuie să depășească rolul clasic de instituții care oferă doar formare inițială și să devină centre de dezvoltare continuă a competențelor pedagogice și digitale.

„În acest nou context, universitățile devin actori-cheie ai transformării educaționale iar rolul lor nu se limitează la formarea inițială a profesorilor, ci include dezvoltarea continuă a competențelor pedagogice și digitale ale personalului academic și didactic. Universitățile trebuie să creeze programe de formare care să combine competențele pedagogice clasice cu utilizarea critică și responsabilă a tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale. În acest context, specialiștii în educație atrag atenția că simpla introducere a tehnologiei în sălile de clasă nu garantează automat îmbunătățirea procesului educațional. Diferența este făcută de modul în care profesorii utilizează tehnologia pentru a stimula participarea, reflecția și implicarea activă a studenților. De aceea, universitățile trebuie să susțină atât digitalizarea infrastructurii, cât și dezvoltarea unei culturi academice colaborative, bazate pe inovare și învățare continuă”, completează rectorul UVT.

Raportul OECD (2026) evidențiază și faptul că profesorii care beneficiază de formare continuă, mentorat și colaborare profesională gestionează mai eficient stresul profesional și se adaptează mai ușor schimbărilor tehnologice.

Într-o perioadă marcată de transformări rapide ale pieței muncii și ale societății, competențele pedagogice și digitale devin factori esențiali pentru calitatea educației și pentru reziliența sistemelor educaționale.

„În următorii ani, provocarea majoră pentru universități va fi aceea de a pregăti profesori capabili nu doar să utilizeze tehnologia, ci să o integreze într-un mod critic, etic și pedagogic relevant. Adaptarea la digitalizare și inteligența artificială nu mai reprezintă o opțiune, ci o condiție fundamentală pentru educația viitorului. Într-o lume în care inteligența artificială și digitalizarea transformă rapid educația, adevărata provocare nu este dacă tehnologia va intra în universități, ci dacă profesorii și instituțiile vor reuși să o transforme într-un instrument autentic de dezvoltare umană și intelectuală. Viitorul educației nu va aparține celor care folosesc cel mai mult tehnologia, ci celor care știu să combine competența pedagogică, gândirea critică și inovația cu valorile fundamentale ale educației. În acest proces, universitățile au responsabilitatea de a deveni nu doar spații de transmitere a cunoașterii, ci comunități active de învățare, adaptare și transformare socială”, conchide rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea.