“Acesta este tatăl meu!”…

“Acesta este tatăl meu!”

Copilul Amilcar Săndulescu, orfan de război, într-o ceremonie cutremurătoare, menită să stabilească pentru totdeauna osemintele ce vor reprezenta Eroul Necunoscut al națiunii noastre, a îngenuncheat în fața celui de-al patrulea sicriu al celor căzuți în Primul Război Mondial şi a spus, acum exact 100 de ani în 1923: “Acesta este tatăl meu”.

Au fost oameni care, pentru ca un ideal să devină realitate, pentru ca Romania Mare să se transforme din vis secular în certitudine istorică, au mers la război știind că pot muri. Și mulți dintre ei au și murit. Au murit cu piepturile goale la Mărășești și Mărăști, au murit în trecătorile Carpaților în drumul spre Ardealul care îi chema.

Chiar dacă au nume sau nu, chiar dacă se odihnesc sub cruci creștinești sau nu se știe unde, ei, toți care au căzut sub drapelul național, stau acum laolaltă sub lespedea Eroului Necunoscut.

Îți mai recomandăm

***
În mai 1923 au fost deshumate de pe fostele câmpuri de luptă ale Primului Război Mondial de la Mărăşeşti, Mărăşti, Grozeşti, Cireşoaia, Azuga, Topraisar, Rasoviţa, Bălăria, Cincea şi Chişinău, osemintele a 10 eroi anonimi, care apoi au fost așezate în sicrie de stejar și au fost depuse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Mărășești. Sicriul cu osemintele Ostașului Necunoscut a fost ales de un copil orfan de război, Amilcar Săndulescu, elev de liceu militar, în prezența ministrului de Război de la acea vreme.

Osemintele Ostașului Necunoscut au fost transportate ulterior la București, în Parcul Carol I, unde a fost amenajat Mormântul Ostașului Necunoscut, celelalte sicrie fiind îngropate în Cimitirul Eroilor din Mărășești, cu onoruri militare.

Foto: Laurențiu Turoi și Roxana Davidovits

Data: 2023-05-14 19:46:44

Link catre sursa

Foto: Facebook sau Pixabay