35 de ani de la Flacăra Revoluției din Timișoara

În urmă cu 35 de ani, fix în această zi, la Timișoara se aprindea flacăra Revoluției!

Primele proteste au avut loc ca răspuns la încercarea regimului de a-l suprima pe pastorul Bisericii Reformate Maghiare, László Tőkés, acesta urmând să fie evacuat din lăcașul de cult și mutat în altă parohie.

În seara zilei de 15 decembrie, un grup mic de timișoreni s-au adunat în stația de tramvai din Piața Maria și au stat ore bune în frig ca să vadă ce o să se întâmple cu pastorul, dar mai ales să îl susţină.

Timișorenii au continuat protestele și în zilele următoare și au luptat pentru libertatea lor şi a tuturor românilor.

16 Decembrie 1989 a fost ziua în care s-a strigat pentru prima dată “Libertate” la Timișoara!

Au fost oprite tramvaiele în Piața Maria, de pe care s-au ținut discursuri anticomuniste de către poetul Ion Monoran, Daniel Zăgănescu, Laszlo Borbely. Daniel Zăgănescu se urcă pe unul dintre tramvaie și strigă: „Jos Ceaușescu!”. Mai apoi Tiberiu Covaci a făcut același lucru.

La primele ore ale serii în Piața Maria, circulația este blocată și manifestanții scandează ”Jos Ceaușescu!”, ”Jos cu realesul!”, ”Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”.

O coloană de demonstranți s-a deplasat spre Consiliul Județean Timiș pentru a discuta cu autoritățile. La 19:30, protestul s-a extins, cauza inițială trecând în planul secund. În consecință, forțele de miliție și ale Securității au intrat în scenă. Unii protestatari au încercat să pătrundă în clădirea care găzduia comitetul județean al Partidului Comunist Român (PCR).

În ziua de 17 Decembrie 1989, pe străzile orașului curgea sânge. În jurul orei 18:45, forțele armate din Timișoara primesc ordinul cu indicativul Radu cel Frumos, semnal pentru înarmarea militarilor cu muniție de război și trecerea la alarmă parțială de luptă. În decursul serii de 17 decembrie sunt uciși sau răniți peste 300 de oameni.

În 18 Decembrie 1989, Timişoara era sub asediu. Focul ordonat de Nicolae Ceaușescu, Armatei și Securității a ucis la Timișoara, zeci de manifestanți și a rănit câteva sute. În noaptea precedentă, victimele au fost aduse la Spitalul Județean. Chirurgii au operat până dimineața, dar numărul deceselor creștea încontinuu.

În aceeași zi, la Timişoara a fost decretată legea marțială, lucru anunţat chiar de primarul de atunci, Petre Moţ. Astfel, în oraş a fost interzisă circulaţia grupurilor de peste două persoane, trecătorii fiind legitimaţi, iar cei suspecţi, reţinuţi.

Fără să ţină cont de noile interdicţii, un grup de aproximativ 30 de tineri s-au adunat în faţa Catedralei Mitropolitane. Au desfăşurat un steag tricolor cu stema decupată şi au aprins lumânări. Așteptându-se să se tragă în ei, au început să cânte „Deșteaptă-te, române!”, un vechi cântec patriotic care fusese interzis din 1947. S-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alții au fost răniți grav, în timp ce unii au avut norocul să scape.

În noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, s-a pus în aplicare Operaţiunea Trandafirul, prin care victimele represiunii armatei din 17 decembrie să fie furate din morga Spitalului Judeţean. Cadavrele trebuiau transportate la Bucureşti şi incinerate la crematoriul Cenuşa. Ordinul a venit din partea Elenei Ceaușescu, care era tot timpul în contact direct cu soțul ei aflat în vizită oficială în Iran.

Tot pe 19 decembrie, autoritățile de la acea vreme au vizitat muncitorii din fabricile timișorene, dar au eșuat în a-i determina să-și continue munca. armata deschide focul împotriva muncitorilor în apropierea intreprinderii ”ELBA” din Timișoara.

În 20 Decembrie, Timișoara a devenit primul oraș liber de comunism! Atunci, mii de muncitori au ieşit pe porţile fabricilor şi s-au alăturat protestelor anticomuniste. Oamenii scandau: “Jos Ceauşescu!”, ”Libertate!” sau “Nu plecăm acasă, moţii nu ne lasă!”.

În 20 Decembrie 1989, autoritățile comuniste, Armata și Securitatea subordonate au renunțat la represalii. Cu prețul a peste 90 de morți și sute de răniți, timișorenii erau învingători. Așteptau însă și Bucureștiul.

Sursa foto: Constantin Duma / Wikipedia