Sfântul Dimitrie – patronul Tesalonicului, alături de Sfântul Apostol Pavel și de Sfântul Grigorie Palama – a trăit în timpul împăraților Diocletian (284-305) și Maximian (286-305). Fiu al prefectului din Tesalonic, el a fost numit, datorită calităților sale, guvernator al Tesalonicului, după moartea tatălui său.
Mai târziu, împăratul Maximian a aflat că Dimitrie este creștin, fapt care l-a mâniat foarte tare. Astfel, întorcându-se biruitor dintr-un război cu scitii, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor.
Venit la Tesalonic, împăratul l-a întrebat pe Dimitrie dacă sunt adevărate cele auzite despre el, că și-a dat toată averea săracilor și că se închină lui Dumnezeu. Dimitrie a mărturisit că este creștin și a defăimat închinarea la zei. Pedeapsa împăratului a fost maximă: Dimitrie a fost închis în temniță și ucis cu sulița.
În orașul în care a trăit există astăzi o Biserică închinată Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de mir.
Obiceiuri și superstiții de Sf. Dumitru
În credința populară, Sfântul Dimitrie este vestitorul iernii și patronul pastorilor. Astfel, dacă Sfântul Gheorghe încuie iarna și înfrunzește întreaga natură, Sfântul Dimitrie desfrunzește codrul și usucă plantele.
Se mai spune că de Sfântul Dimitrie, căldura intră în pământ și gerul începe să-și arate colții.
Această sărbătoare este întâmpinată în fiecare an cu hramuri, pomeni cu colaci, dar și cu jocuri cu focuri vii. După hramul Sfintei Parascheva, Sfântul Dumitru reprezintă ultima și cea mai însemnată sărbătoare a toamnei, care, conform superstițiilor pastorale, marchează începutul iernii.
Printre cele mai spectaculoase obiceiuri care se săvârșesc în ajun de Sâmedru sunt focurile vii. În ajunul sărbătorii, în noaptea de 25 octombrie se ține “Focul lui Sâmedru”, moment în care oamenii obișnuiesc să aprindă focuri în curți sau pe dealuri.
Conform tradiției populare, oamenii care sar peste flăcări vor fi sănătoși întregul an și feriți de necazuri, nenorociri și boli. Rolul focului este de a alunga fiarele, având și puteri roditoare, astfel încât după ce este stins oamenii obișnuiesc să arunce în grădină cenușă și cărbunii.
Femeile obișnuiesc să împartă covrigi, nuci, mere, pâine, struguri și prune uscate tuturor celor care sar peste foc.
De asemenea, în această zi se pomenesc și morții și se dă de pomană coliva de Sâmedru, dar și colaci în formă de cruce.
Conform tradiției, Sâmedru era considerat patronul pastorilor. Pentru a putea vedea cum va fi iarna care vine, pastorii obișnuiesc să-și așeze cojocul pe iarbă în mijlocul oilor, așteptând să vadă care oaie se va așeza pe el. Dacă o oaie neagră se așează înseamnă că iarna va fi una bună, în timp ce dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aprigă.
Un alt mod de a afla cum va fi iarna este să urmărești mersul oilor în dimineața sărbătorii Sfântului Dumitru. Dacă dimineața se va trezi întâi o oaie albă și va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarna va fi ușoară.
În Bucovina, persoanele care vor semăna usturoiul după sărbătoria Sfântului Dumitru vor avea parte anul viitor doar de pagubă.
În regiunea Olteniei, oamenii cred că doar dacă vei respecta toate tradițiile acestei sărbători vei fi într-adevăr protejat de necazuri și primejdii.
De Sfântul Dumitru nu trebuie folosit pieptănul. În caz contrar vei atrage asupra ta necazuri și primejdii, potrivit credinței populare.
În anumite zone, țăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir, ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la împărtășanie.
Gospodinele spun că varza trebuie pusă la murat după ziua Sfântului Dumitru ca să fie bună și să reziste toată iarna.
Sfântul Dumitru este și o zi a soroacelor. Este ziua în care se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor și ciobani de Sfântul Gheorghe, de unde și expresia populară “la San-Gheorghe se încăieră câinii, iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii”.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor, sărbătorit în 27 octombrie
O zi mai târziu, în 27 octombrie, este cinstit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor.
Sfântul s-a născut la sud de Dunăre, în Bulgaria. A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul “imperiului” vlaho-bulgar de la Tarnovo, întemeiat de frații Petru și Asan. Iubind viața ascetică, el s-a retras într-o peșteră.
Nu se știe cât timp a stat acolo și nici când a murit, dar tradiția spune că, înainte de a muri, el s-a așezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu.
Moaștele sale au fost așezate în iunie 1774, în actuala Catedrala Patriarhală din București.
Sursa: www.impactpress.ro
Foto: Impactpress.ro
Acest articol a fost scris de inteligență artificială chat GPT, unele date pot fi incorecte. Pentru stirea originala, verificati sursa: Link catre sursa
Mai multe gasiti pe pagina de Facebook stiridinromania.ro!
Daca ati fost martorii unui eveniment sau ai unei situatii neobisnuite care ar putea deveni subiect de stire, contactati-ne la admin @ stiridinromania.ro sau pe contul nostru de Facebook stiridinromania.ro!
