O copilărie în căutarea iubirii și speranței

Copilăria lui Alin, Ionuț, Ana Maria, Andrei și Eugen nu este deloc una fericită. Au fost lăsați în urmă de mama lor, care a ales să plece cu alt bărbat și să-i abandoneze. Tată au, dar acesta pare să fie absent, preocupat mai mult de alcool decât de grija pentru copiii săi. Cu toate acestea, ei au unul pe altul și se sprijină reciproc în aceste vremuri dificile. Trăiesc într-o casă modestă în comuna Tătaru, județul Prahova. Cel mai mare dintre ei are doar 13 ani, în timp ce cel mai mic are doar 6 ani. Locuința în care stau este într-o stare avansată de degradare, cu pericolul ca ea să se prăbușească asupra lor. Bunică lor, care ar putea fi un sprijin, este neputincioasă, paralizată în urma unui accident vascular. Tata lor, în loc să se ocupe de binele copiilor, pare să fie prins în viciul alcoolului. Viața lor este extrem de dificilă, mai ales noaptea, când frigul îngheață oasele. Cu toate acestea, ei se protejează unul pe altul și încearcă să supraviețuiască împreună. Singura lor sursă de mâncare caldă este reprezentată de ajutorul primit de la vecini, primărie sau biserică.

Acești copii nu au cunoscut niciodată iubirea unei familii adevărate și nici grija unui părinte. Ei știu că mama lor i-a abandonat și că ea nu i-a mai dorit. Cuvintele lor sunt într-adevăr cutremurătoare: “Mami ne-a părăsit și nu i-a mai păsat de noi!”.

În aceste circumstanțe grele, Protecția Copilului a decis să se implice și să investigheze cazul celor cinci frați. Acești copii au nevoie de ajutor și sprijin pentru a avea șansa la o copilărie mai bună și la un viitor mai luminos.

„I s-a pus în vedere tatălui să se ocupe așa cum trebuie de micuți, altfel îi va pierde. Să lase viciile și să fie un părinte responsabil. Noi, comunitatea, facem ce putem pentru a-i ajuta. O masă caldă, rechizite, ghiozdane ca să nu abandoneze școala. Am promisiunea că într-o lună, o lună și jumătate, vom putea aduce un container, ca să nu îi prindă iarna în casa aceea care stă să cadă pe ei. Frățiorii aceștia nu meritau o așa soartă. Să fim cât mai mulți oameni buni și să le arătăm că există lumină și speranță în viață. Vrem să le refacem căsuța fiindcă, oricât de dărăpănată ar fi, pentru ei înseamnă „acasă”, a mărturisit Ionuț Popa, primarul comunei, potrivit Observatorul Prahovean.