Explorand riscurile spatiale: Misiunea BioSentinel

În luna mai 2024, o furtună geomagnetică a lovit Pământul, trimițând aurore pe cerul planetei într-un spectacol de lumină care se produce o dată la o generație. Aceste priveliști uimitoare sunt posibile datorită interacțiunii emisiilor de masă coronală – explozii de plasmă și câmp magnetic provenite de la Soare – cu câmpul magnetic al Pământului, care ne protejează de radiația pe care Soarele o emite în timpul furtunilor turbulente.

Dar ce s-ar întâmpla cu oamenii dincolo de siguranța protecției oferite de Pământ? Această întrebare este esențială în contextul planurilor NASA de a trimite oameni pe Lună și apoi pe Marte. În timpul furtunii din mai, micul satelit BioSentinel colecta date pentru a învăța mai multe despre impactul radiațiilor în spațiul cosmic.

“Am dorit să profităm de stadiul unic al ciclului solar în care ne aflăm – maximul solar, când Soarele este cel mai activ – astfel încât să putem continua să monitorizăm mediul radiației spațiale”, a declarat Sergio Santa Maria, investigator principal pentru misiunea spațială a BioSentinel la Centrul de Cercetare Ames al NASA din Silicon Valley, California. “Aceste date sunt relevante nu doar pentru comunitatea de heliophysics, dar și pentru înțelegerea mediului de radiații pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman în spațiul cosmic.”

BioSentinel – un mic satelit de dimensiunea unei cutii de cereale – se află în prezent la peste 30 de milioane de mile distanță de Pământ, orbitând Soarele, unde a rezistat furtunii de emisie de masă coronală din mai fără protecția unui câmp magnetic planetar. Analiza preliminară a datelor colectate indică faptul că, chiar dacă aceasta a fost o furtună geomagnetică extremă, adică o furtună care perturbă câmpul magnetic al Pământului, a fost considerată doar o furtună moderată de radiații solare, ceea ce înseamnă că nu a produs o creștere semnificativă a particulelor solare periculoase. Prin urmare, o astfel de furtună nu a constituit o problemă majoră pentru formele de viață terestre, chiar dacă acestea nu erau protejate așa cum era BioSentinel. Aceste măsurători oferă informații utile pentru oamenii de știință care încearcă să înțeleagă cum se deplasează furtunile de radiații solare prin spațiu și unde sunt cele mai intense efectele lor – și potențialele impacte asupra vieții dincolo de Pământ.

Misiunea inițială a BioSentinel era de a studia mostre de drojdii în spațiul cosmic. Deși aceste mostre de drojdii nu mai sunt vii, BioSentinel s-a adaptat și continuă să fie o platformă inovatoare pentru studierea impactului potențial al condițiilor din spațiul cosmic asupra vieții dincolo de protecția atmosferei și magnetosferei Pământului. Instrumentul biosenzor al navei spațiale colectează date despre radiațiile din spațiul cosmic. La un an și jumătate după lansarea sa în noiembrie 2022, BioSentinel se retrage tot mai departe de Pământ, furnizând date tot mai valoroase oamenilor de știință.

“Chiar dacă partea biologică a misiunii BioSentinel s-a încheiat câteva luni după lansare, credem că există o valoare științifică semnificativă în continuarea misiunii”, a declarat Santa Maria. “Faptul că CubeSat-ul continuă să funcționeze și că putem comunica cu el subliniază utilizarea potențială a navei spațiale și a multor dintre subsistemele și componente sale pentru viitoarele misiuni de lungă durată dincolo de orbita joasă a Pământului.”

Atunci când vedem aurore pe cer, acestea pot servi ca un remarcabil amintitor al tuturor forțelor pe care nu le putem vedea și care guvernează vecinătatea noastră cosmică. Pe măsură ce NASA și partenerii săi încearcă să înțeleagă mai multe despre mediile spațiale, platformele precum BioSentinel sunt esențiale pentru a afla mai multe despre riscurile supraviețuirii dincolo de sfera de protecție a Pământului.

Acest titlu a fost scris de inteligență artificială Chat GPT, unele date pot fi incorecte. Pentru stirea originala, verificati sursa: Link catre sursa

Sursa si foto: NASA