Rugăciune și solidaritate în Răzeni

Comunitatea din Răzeni, Basarabia, a trăit momente de adâncă emoție la slujba de înmormântare a lui Simion Beregoi, tatăl părintelui Vladimir Beregoi, președintele Asociației „Filantropia Ortodoxă” Huși. Slujba a fost oficiată de Ignatie, care a venit personal să fie alături de unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi, într-un moment greu pentru familie. Un sobor numeros de preoți și diaconi din Episcopia Hușilor, alături de credincioși veniți de pe ambele maluri ale Prutului, s-au rugat pentru odihna celui trecut la cele veșnice. Biserica a fost plină, iar liniștea slujbei a fost spartă doar de lacrimile celor care l-au cunoscut și l-au iubit pe cel care a plecat dintre ei. În cuvântul său, Episcopul Ignatie a vorbit pe înțelesul tuturor despre durerea despărțirii, dar și despre nădejdea creștină. A amintit că, pentru cei care cred, moartea nu este un capăt de drum, ci o trecere. „După Hristos, după moarte nu se mai pune punct, ci virgulă”, a spus ierarhul, explicând că viața nu se oprește aici, ci continuă în veșnicie. Mesajul său a fost unul simplu și direct: suferința este firească, dar credința dă sens acestei dureri. Iubirea pentru cei plecați nu dispare și nici nu poate fi ștearsă. Ea rămâne vie și este, în sine, o dovadă că legătura nu se rupe. La final, părintele Vladimir Beregoi a mulțumit tuturor celor care au fost alături de familie. Cu vocea copleșită, a amintit că, în aceeași zi, cu 35 de ani în urmă, își pierduse și mama, tot în acea biserică. Acum, părinții săi se regăsesc, spune el, „în liniștea veșniciei”, iar cei rămași vor duce mai departe crucea vieții, cu credință și responsabilitate. Prezența numeroasă a preoților, a credincioșilor și a celor implicați în activitățile filantropice ale Episcopiei Hușilor a fost un semn clar de solidaritate. A fost nu doar o slujbă de înmormântare, ci și o mărturie de comunitate, de respect și de recunoștință pentru o familie care, prin muncă și credință, a ajutat de-a lungul timpului mii de oameni aflați în nevoie. În tăcerea clopotelor, Simion Beregoi a fost așezat la locul de veci, iar cei prezenți au plecat cu aceeași convingere rostită la altar: despărțirea este grea, dar nu definitivă.