Mulțumim, Radio România! ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIAE: „La baza genezei lucrării se afla una din primele sarcini ale Academiei …

ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIAE:
„La baza genezei lucrării se afla una din primele sarcini ale Academiei Române, aceea de a crea un dicționar al limbii române. Bogdan Petriceicu Hasdeu nu s-a mărginit la cadrul impus de Academie și de regele Carol I, care doreau tipărirea lucrării în șase ani, astfel realizarea ei în proiectul său ar fi trebuit să dureze după unele estimări 150 de ani. Întrucât regele dorea tipărirea lucrării în timpul vieții sale și din cauza intrigilor din Academie, în 1897 lui Hasdeu i-a fost retrasă sarcina, laolaltă cu materialul documentar, în lipsa căruia redactarea nu putea continua. Nou redactor a devenit Al. Philippide.“

Alte detalii, în documentata prezentare oferită mai jos de jurnaliștii de la Radio România.

Acum 139 de ani, la 4 aprilie 1884, Bogdan Petriceicu Hasdeu se angaja în faţa Academiei Române să elaboreze un mare dicţionar ce urma a fi subvenţionat, printr-un premiu anual, chiar de regele Carol I.

În numele comisiei (formate din Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri şi Bogdan Petriceicu Hasdeu) însărcinate să facă propunerea celui considerat a fi capabil să realizeze o asemenea lucrare, mentorul Junimii cuvânta următoarele: „Comisiunea a socotit că între bărbaţii cunoscuţi prin lucrările lor filosofice şi lingvistice, precum sunt d. Bariţiu, Roman şi Quintescu, acela care ar putea duce cu mai multă energie şi succes această sarcină ar fi d. Hasdeu, cunoscut prin lucrările sale şi prin cunoştinţele filologice”. Între membrii înaltului for academic, Bogdan Petriceicu Hasdeu era cea mai bună alegere, fiind singurul specialist în lingvistică, un motiv ce-a înlăturat orice umbră de îndoială la fiecare dintre cei care şi-au exprimat votul pentru candidatura savantului .

Îți mai recomandăm

Alegerea fiind făcută, filolgului i se fixa subvenţia anuală de 6000 lei şi termenul de definitivare a dicţionarului, şase ani.

Proiectul dicţionarului gândit de Bogdan Petriceicu Hasdeu avea dimensiuni vaste, greu de atins pentru un muritor. Avântul romantic spre depăşirea propriei condiţii se întrevedea şi în modul cum privea materializarea a ceea ce numea el „o carte de lectură pentru toţi fiii naţiunii care să fie citită ca o petrecere de familie serile la gura sobei”. Viaţa întreagă a neamului românesc trebuia să palpite între filele sale, răzbind de-acolo faptele, ideile, obiceiurile. Voinţa şi, poate, orgoliul îl împingeau a afirma că dicţionarul său îl va întrece pe cel francez, elaborat de Maximilien Paul Emile Littré sau pe cel al limbii germane, opera lui Jacob Grimm.

“Etymologicum Magnum Romaniae” este o lucrare neterminată a savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu. Datorită vastității întreprinderii (a fost descrisă drept „monumentală” și „ciclopică”) și circumstanțelor exterioare, Hasdeu a ajuns doar până la cuvântul „bărbat”, publicând doar patru volume.

La baza genezei lucrării se afla una din primele sarcini ale Academiei Române, aceea de a crea un dicționar al limbii române. Bogdan Petriceicu Hasdeu nu s-a mărginit la cadrul impus de Academie și de regele Carol I, care doreau tipărirea lucrării în șase ani, astfel realizarea ei în proiectul său ar fi trebuit să dureze după unele estimări 150 de ani. Întrucât regele dorea tipărirea lucrării în timpul vieții sale și din cauza intrigilor din Academie, în 1897 lui Hasdeu i-a fost retrasă sarcina, laolaltă cu materialul documentar, în lipsa căruia redactarea nu putea continua. Nou redactor a devenit Al. Philippide.

Hasdeu nota despre lucrul la “Etymologicum Magnum Romaniae”: „În cruda singurătate la care sunt osândit, numai această colosală enciclopedie a poporului român, numai contactul zilnic cu spiritul unei întregi națiuni, numai satisfacțiunea că fac eu singur ceea ce chiar dușmanii mei au recunoscut că nu poate face nimeni, numai aceasta mă scapă de urâtul ce m-ar prăpădi. După vorba unui împărat roman, simțesc că mă fac zeu, și simțind-o – îmi vine a râde.”