După ani în care primăria a aruncat banii pe festivaluri, concerte, focuri de artificii și „evenimente” care n-au lăsat în urmă decât facturi și amintiri, Lucian Braniște scoate, joi, pisica din sac: municipiul Vaslui nu mai are bani. Soluția? Un credit bancar de 45 de milioane de lei, pe care vasluienii îl vor achita din taxele și impozitele lor în următorii cinci ani. Hotărârea va fi pusă la vot miercuri, în Consiliul Local, ca formalitate finală a unei decizii deja luate la nivelul executivului local. Ani la rând, primarul a defilat triumfător prin centrul orașului cu liste de „evenimente culturale” care au mâncat sume considerabile din banul public. Concerte cu artiști aduși contra unor cachete generoase, scene montate și demontate la fiecare ocazie, festivități cu buget consistent și impact zero pe termen lung. În tot acest timp, excedentul bugetar al municipiului – odinioară confortabil, în jurul a 50–55 de milioane de lei pe an – s-a topit la 34 de milioane chiar în pragul anului în care urma să fie cel mai necesar. Coincidență? Greu de crezut.
Acum, când robinetul s-a închis, primarul descoperă brusc rigoarea financiară. Bugetul propus pentru 2026 arată ca o gospodărie după nuntă: venituri estimate la 376 de milioane de lei, cheltuieli umflate la 476 de milioane, gaură de aproape 100 de milioane care trebuie acoperită. Excedentul rămas nu ajunge, tăierile „la nivelul funcționării minime” nu ajung, așa că rămâne ultima soluție – cea care la orice gospodar prudent vine doar în caz de calamitate: împrumutul.
Scuza la îndemână: „a fost vina Guvernului”
Cum se justifică public această capotare bugetară? Simplu – cu degetul arătat spre București. În narațiunea oficială, Vasluiul ar fi fost „pedepsit” pentru că, ani de zile, a primit alocări calculate pe o populație fictivă de 145.000 de locuitori, în condițiile în care realitatea înseamnă în jur de 63.000. Diferența – peste 60 de milioane anual – curgea constant la buget. Anul acesta, Guvernul a corectat calculul și a raportat alocările la populația reală. Atât. Doar că această schimbare nu a venit peste noapte. Datele recensământului erau publice, sumele erau cunoscute, scenariul era previzibil de ani de zile. Orice administrație serioasă ar fi pus deoparte, în vremurile bune, o rezervă substanțială pentru momentul în care „bonusul demografic” avea să dispară. La Vaslui, în loc de rezerve, s-au făcut petreceri. Iar acum, când scadența a venit, vinovat este declarat altcineva: Guvernul Bolojan, care „n-a vrut să înțeleagă” specificul vasluian.
Cinci ani de dobânzi pentru greșeli administrative
Primarul promite că din credit se va „trage doar strictul necesar” și exclusiv pentru cofinanțarea proiectelor europene – PNRR, POR, Fondul de Mediu. Promisiunea sună prudent, dar realitatea financiară este alta: din momentul în care contractul cu banca este semnat, capacitatea de îndatorare a municipiului scade, dobânzile încep să curgă, iar marja pentru viitoare investiții se restrânge automat. Cinci ani înseamnă cinci ani de plăți lunare suportate de comunitate – pentru o problemă care nu este, în primul rând, una externă, ci una de planificare ratată acasă.
Iar întrebările pe care primarul le ocolește cu eleganță sunt fix cele care contează pentru contribuabil. Cât va costa, în total, acest împrumut, cu dobândă inclusă? Care este graficul de rambursare? Ce proiecte au fost reduse sau amânate ca să se „echilibreze” bugetul? Cât s-a cheltuit, în 2025, pe activități de promovare, evenimente și „comunicare publică” – adică exact pe acele capitole pe care un primar prudent le-ar fi tăiat primele atunci când a văzut că vine furtuna? Și, mai ales, de ce angajamentele de cheltuieli au continuat să crească într-un an în care administrația știa deja că finanțarea pe populație fictivă urma să dispară?
Dialogul-paravan
Pentru ca decizia să capete aparența unei consultări democratice, primarul a programat în aceeași săptămână întâlniri cu liderii partidelor din Consiliul Local și cu oamenii de afaceri din oraș. Întâlniri prezentate drept exerciții de „dialog” și „prioritizare bugetară”. În realitate, ordinea firească ar fi fost inversă: prioritățile se discută înainte de a anunța public cifra împrumutului, nu după. Când spui comunității „avem nevoie de 45 de milioane” și abia apoi întrebi consilierii ce-ar vrea să facem cu banii, dialogul devine paravan. Votul de miercuri din Consiliul Local rămâne singura procedură de bifat.
Refrenul „dezvoltării” și realitatea îndatorării
Mesajul cu care primarul își încheie, invariabil, conferințele de presă a devenit familiar până la sațietate: „trendul comunității noastre este unul spre dezvoltare”. Sintagma este împachetată în staniol electoral și aruncată ori de câte ori o decizie incomodă trebuie vândută public. Doar că dezvoltarea finanțată din credite nu este același lucru cu dezvoltarea construită din venituri proprii și gestiune prudentă. Prima lasă în urmă datorii, a doua lasă în urmă rezerve. Vasluiul, sub Lucian Braniște, intră acum, oficial, pe primul drum. Iar prețul îl vor plăti, ca de obicei, nu cei care au organizat petrecerile, ci cei care le-au privit de la marginea trotuarului.
