“Trei ani de la plecarea lui Radu Călin Cristea, Directorul Literaturii Rapidiste”

BY: stiridinromania.ro In Stiri Sport

Pe 17 octombrie 2020, lumea fotbalului a pierdut un om important, care a adus o contribuție semnificativă clubului Rapid. Este vorba despre Radu Călin Cristea, un critic literar, scriitor și jurnalist care, în anii ’80, edita programele de meci ale echipei. Aceste programe nu erau doar simple broșuri, ci adevărate reviste care conțineau articole captivante și care erau devorate de fanii care veneau la stadion. Chiar și în prezent, programele sale reprezintă o sursă valoroasă de informații, poate cea mai importantă pentru suporterii alb-vișinii.

Radu Călin Cristea, cunoscut și sub porecla Scriitoru’, a fost crainicul stadionului Giulești timp de mulți ani. El a fost martor ocular al multor momente de frondă la adresa sistemului și a fost complice în aducerea unor personalități ale vieții publice în programele de meci ale Rapidului. Printre aceste personalități se numărau jurnaliști consacrați precum Ioan Chirilă, Constantin Firănescu sau Mircea M. Ionescu, dar și scriitori și artiști precum Stelian Tănase, Ioan Groșan și mulți alții. Cu ajutorul lor, programele Rapidului au reușit să atragă oameni din elita culturală, care aduceau un plus de prestigiu publicației și imprimau o anumită formă de a fi și de a comunica în mintea oamenilor.

Manifestările galeriei de suporteri se repercutau și asupra programului de meci. De exemplu, după un joc în care Rapidul a pierdut împotriva echipei din Ghencea, suporterii au început să scandeze lozinci împotriva regimului comunist. Ca urmare, revista a fost supusă unei cenzuri mai stricte în zilele următoare. Cu toate acestea, Radu Călin Cristea și prietenii lui au găsit modalități ingenioase de a păcăli cenzura. Ei au publicat citate și le-au atribuit unor mari figuri din literatura română și mondială, fără a introduce sloganuri ideologice.

RCC a reușit să aducă împreună suporterii Rapidului și scriitorii de renume în paginile revistei sale. El a văzut în Giulești și în suporterii săi o oază de libertate într-o lume strânsă de Securitate. Rapidul nu a fost doar un simplu club pentru el, ci un mod de viață, iar Giuleștiul a fost o zonă liberă de comunism.

Dincolo de activitatea sa în fotbal, Radu Călin Cristea a lucrat mulți ani la Radio Europa Liberă. El a fost un om care a căutat mereu libertatea și a găsit-o în micul stadion de lângă triajul Gării de Nord. Programele sale rămân mărturie a povestii unui Giulești cultural și anticomunist, iar noi avem datoria să menținem vie amintirea celui care a fost Radu Călin Cristea, Ministrul Literaturii Rapidiste.

Sursa: Club Sportiv Rapid București.

Pe 17 octombrie 2020, în vârstă de 65 de ani, părăsea această lume un om căruia Rapidul îi datorează foarte mult. Este vorba despre Radu Călin Cristea, de la dispariția căruia astăzi se împlinesc 3 ani.

Criticul literar, scriitorul și jurnalistul Radu Călin Cristea, edita în anii ’80 programele de meci ale Rapidului. Erau de fapt mai mult decât niște programe, erau niște reviste care conțineau articole aparte pe care oamenii care veneau la stadion le devorau efectiv. Programele sale sunt și în ziua de astăzi o formidabilă sursă de informație, poate chiar cea mai importantă sursă pentru suflarea alb-vișinie. Poreclit de rapidiști Scriitoru’, Radu Călin Cristea a fost mulți ani crainic al stadionului Giulești, complice și martor ocular al multor momente de frondă la adresa sistemului.

“În programele de meci apăreau și personalități ale vieții publice din România, oameni care făceau parte dintr-o elită. Pe lângă jurnaliști consacrați precum Ioan Chirilă, Constantin Firănescu sau Mircea M. Ionescu, găzduiam texte mai mult literare decât sportive semnate de o sumedenie de scriitori, artiști, de la Stelian Tănase la prozatorul Ioan Groșan și mulți alții. Am reușit să atragem către Rapid o lume care venea din elita culturală. Erau oameni cu o distincție culturală dar și cu foarte mult umor, cu ironie, cu spirit parodic, care intrau în sfera unui Rapid care era când în A, când în B, parcă într-o permanentă tranziție. Oricum, în A jocurile erau mereu făcute iar Rapidul era mereu dependent de ce decideau ceilalți. În acest context apăreau în programele noastre interviuri cu marele pianist Dan Grigore, cu Mitică Popescu, Horia Căciulescu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Florian Pittiș și cu mulți alții. Prin contribuția lor ridicau prestigiul acestei publicații și prin ceea ce spuneau întipăreau în mintea oamenilor o anumită formă de a fi și de a comunica, nu neapărat strict cu fotbalul, ci cu viața. Erau niște intelectuali care făceau cinste acelor vremuri și fac și astăzi. Manifestările galeriei se repercutau și asupra programului de meci. Îmi amintesc că după un joc în care am pierdut cu echipa din Ghencea, suporterii au început să scandeze “Cine ne-a băgat în B ! Ceaușescu PCR !” Ei bine, în zilele imediat următoare, am constatat o creștere consistentă a cenzurii în privința revistei noastre. Altfel era o cenzură minimală desprinsă din aparatul ideologic, pe care o păcăleam adesea. L-am publicat, de exemplu, pe scriitorul ieșean Dan Petrescu, care făcea parte din , un viguros dizident la acea vreme, care avea interdicție oficială de a publica texte. Cu toate astea l-am publicat în programele Rapidului ! El era încântat, șocat de situație. Una peste alta, erau niște programe foarte voioase, foarte destinse. Țin minte că la un moment dat chiar mi s-a cerut să introduc în programe chestiuni educative care să-i tempereze pe suporterii care strigau adesea contra regimului. Cum nu puteam și nici nu vroiam să introduc în publicație sloganuri ideologice, ca să ies din clinci, împreună cu niște prieteni, am inventat niște citate și am pus semnătura unor mari figuri din istoria literaturii românești sau mondiale. , cam așa suna unul dintre ele pe care îl semnasem Hortensia Papadat-Bengescu ! Și urmau Sadoveanu, Arghezi etc. Cam toată lumea publica în revista noastră! Ele sunau foarte bine iar lumea era mirată de ce pasiuni sportive aveau aceste personaje fără legătura cu sportul”, îmi povestea cu ani în urmă scriitorul Radu Călin Cristea.

Pe langa porecla Scriitoru, lui RCC i se mai spunea si Ministrul Literaturii Rapidiste. El este cel care a reusit performanta de a așeza alături, în paginile revistei pe care o edita pentru Rapid, suporteri din tribuna Giuleștiului si scriitori de renume. În paginile gândite de RCC stăteau alături suporteri precum Mincea «Geamgiu’», Sonerie, Pompieru’, Cercetaş, Doru Blondu’, Partizanu, Fane Broască, Nelu Barbă, Jair ş.a.m.d. și scriitori de renume precum Arghezi, Sadoveanu, Chirilă, Mircea M. Ionescu, Papadat-Bengescu sau Dan Petrescu. Era o alăturare fascinantă, o combinaţie între elita culturii române şi suporterii unui club cu origini proletare. RCC a văzut mereu în Giuleşti şi în suporterii săi o oază de libertate care supravieţuia într-o lume strânsă bine în chingile Securităţii. Nu şi-a ascuns niciodată dragostea pentru acestă echipă, pe care, înainte de a deveni crainic al Giuleştiului şi părinte al acestui program-manifest care a intrat în istorie, o însoţea constant în deplasările din ţară. Mîrşa, Mija, Moreni, Roşiori, Plopeni sunt localităţi în care literatul RCC, recompensat în 1984 cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor sau în 1985 cu premiul „George Călinescu” pentru cea mai bună carte de critică, a pus piciorul ca simplu suporter.

Pentru RCC, Rapidul nu a fost niciodată un simplu club, ci un mod de viaţă, iar Giuleştiul un fel de zonă liberă de comunism. După 1990, într-un mod firesc parcă, având în vedere preocupările sale, a lucrat mulţi ani la Radio Europa Liberă. După ce „Scriitoru’” a pus pana jos, am coborât de pe bibliotecă o cutie plină cu revistele născute din nebunia frumoasă a acestui om care s-a aflat mereu în căutarea libertăţii şi care a găsit această libertate în micul stadion de lângă triajul Gării de Nord. Le răsfoiesc pagină cu pagină şi îmi dau seama că RCC nu s-a putut despărţi niciodată de Giuleşti. Ultima oară m-am întâlnit cu el prin primăvara 2018, în spatele peluzei vechi a Giuleştiului. Rapidul era în liga a treia. L-am strigat din depărtare: «Salut, „Scriitorule”! Nu poţi să stai departe de Giuleşti». „Dacă Rapid nu e, nimic nu e!”, mi-a răspuns el. Din lumea de dincolo, criticul literar Radu Călin Cristea, al cărui motto era „Nihil Sine Deo”, ne spune si astăzi, prin programele sale care au ramas drept mărturie, povestea unui Giuleşti pe care el l-a văzut cultural şi anticomunist. Iar noi avem datoria de a menține trează în memoria tuturor rapidiștilor amintirea celui care a fost Radu Călin Cristea, Ministrul Literaturii Rapidiste.

Autor: Octavian Pescaru



Acest articol a fost scris de inteligență artificială Chat GPT, unele date pot fi incorecte. Pentru stirea originala, verificati sursa: Link catre sursa

Sursa si foto: Club Sportiv Rapid București




Recomandari STIRIdinROMANIA.ro

Finala mică a voleiului masculin: Dinamo București vs Rapid București, meciul 2 din serie

Astăzi, echipa de volei masculin a clubului Dinamo București se pregătește pentru meciul 2 din finala mică împotriva echipei...

Read More...

Campionii la Șah Rapid în 2024

Evenimentul de Șah Rapid din 2024 a adus în prim plan micii campioni ai acestei competiții. Printre aceștia se...

Read More...

Victorie în primul derby al finalei mici

Echipa masculină de baschet a Rapidului a obținut o victorie importantă în primul derby al finalei mici a campionatului...

Read More...

2 commentsOn “Trei ani de la plecarea lui Radu Călin Cristea, Directorul Literaturii Rapidiste”

Leave a reply:

Your email address will not be published.

CAPTCHA ImageChange Image

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Mobile Sliding Menu

stiri & ziare online Adauga la Agregator.ro