Stingerea bibliotecilor publice din județul Vaslui[embed]https://www.youtube.com/watch?v=eV9_YxiHqds[/embed]

În județul Vaslui, bibliotecile publice se sting rând pe rând. Dacă în 2020 existau 71 de astfel de instituții, astăzi sunt înregistrate scriptic 55, iar dintre acestea funcționează efectiv doar 35, o parte având program parțial. În cele 86 de unități administrativ-teritoriale ale județului, accesul locuitorilor – mai ales al celor din mediul rural – la cartea împrumutată gratuit și la un spațiu public de lectură a devenit tot mai limitat. Directorul Bibliotecii Județene „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui, Gelu Bichineț, spune că fenomenul are o cauză centrală – nivelul scăzut al salariilor din bibliotecile publice, la care se adaugă bugetele aproape inexistente pentru achiziția de carte. „Cel mai important lucru care a contribuit la această situație dezastruoasă este reprezentat de salarizare. Din 2018, nu a mai fost nicio creștere salarială. Un bibliotecar cu gradul 1A, cea mai înaltă treaptă de salarizare dintr-o bibliotecă publică, are în mână aproximativ 3.800–4.000 de lei”, a declarat Bichineț. El arată că diferența față de salariile din aparatul primăriilor, unde s-au făcut creșteri, a determinat mulți bibliotecari să migreze către alte posturi: „Una este să fii angajatul primăriei și să iei 5.000–6.000 de lei net și alta este să stai în bibliotecă și să ai un salariu mult mai mic.”

La problema salariilor se adaugă, potrivit directorului, bugetele tăiate pentru achiziții: „Bibliotecari care chiar îndrăgesc această meserie constată că, an de an, bugetul pe care îl primesc pentru achiziții de documente este în mod constant zero. Le este rușine să stea în fața utilizatorilor fără să le ofere nicio noutate în afara cărților primite prin donație.”

Bibliotecari „buni la toate”

Pe fondul organigramelor tot mai restrânse din primării, bibliotecarii au ajuns să cumuleze mai multe atribuții. „Oamenii aceștia dacă stau trei zile din cinci în primărie și două zile merg și au un program redus în bibliotecă, cum să formeze deprinderea pentru citit?”, se întreabă Bichineț. El atrage atenția că bibliotecile școlare nu pot suplini rolul celor publice, pentru că sunt axate preponderent pe bibliografia obligatorie, în timp ce biblioteca publică are caracter enciclopedic și trebuie să deservească întreaga comunitate.

Rezultatul, spune directorul, este unul dur pentru profesie: „Bibliotecarul actual este «Cenușăreasa» oricărei autorități, a oricărei comunități locale și doar cu eforturi extraordinare cei care sunt de vocație țin steagul sus.”

Solești: o bibliotecă reînființată de la zero

La Solești, biblioteca publică s-a închis în urmă cu câțiva ani, când bibliotecara a plecat la Registrul Agricol al primăriei. Cărțile au stat părăsite într-un dispensar, iar instituția a fost reînființată abia în 2024.

„Ar fi fost păcat ca într-o comună unde chiar punem accent pe tot ce înseamnă cultură să nu fie o bibliotecă. Omul se va întoarce la carte, la informația de bază oferită de documentul scris”, spune primarul Mona Bujor.

Coordonarea activității a fost preluată de Costel Adam, directorul Căminului Cultural și coordonator al Ansamblului „Soleștenii”. „În anul 2024 am luat-o de la zero. Am mutat cărțile în clădirea fostei școli din Satu Nou, care nu mai funcționa. Este vorba despre mai bine de 8.500 de volume. Am așezat carte cu carte și la finalul anului a avut loc inaugurarea”, povestește Adam. Biblioteca este vizitată în special de elevi și găzduiește activități culturale și lansări de carte.

Ivănești: o instituție închisă odată cu pensionarea bibliotecarei

În alte comune, păstrarea bibliotecilor a fost imposibilă. La Ivănești, instituția s-a închis odată cu ieșirea la pensie a bibliotecarei. Nu s-au mai găsit bani pentru continuarea activității, pe post nu s-a mai angajat nimeni, iar cărțile au fost mutate la biblioteca unei școli.

Vutcani: biblioteca rezistă datorită oamenilor

În comuna Vutcani, biblioteca continuă să funcționeze, având peste 10.300 de volume. Publicul este însă în schimbare: dacă odinioară veneau inclusiv pensionari, astăzi îi trec pragul aproape exclusiv elevii.

„Vin mai mult copii, elevi care își pregătesc temele, care caută anumite cărți. Acum ceva timp veneau și pensionari, dar în ultima perioadă astfel de cititori sunt din ce în ce mai puțini. Colaborăm cu școala, chiar avem un proiect la care am avut sprijin din partea domnului director”, spune bibliotecara Angelica Cristea.

Viceprimarul comunei, Viorel Cristea, povestește o întâmplare care arată ce însemna biblioteca pentru unii cititori: „Am avut în comună un cetățean care a fost imobilizat la pat timp de 47 de ani, iar sora lui venea la bibliotecă și lua cărți pentru el. Îmi spunea că cel mai mult de la viață își dorește să-i lase Dumnezeu vederea, ca să poată citi în continuare. A citit toate cărțile din bibliotecă de câte trei-patru ori.”