Seceta din Iran este așa de gravă, încât se vorbește despre mutarea capitalei

Deoarece lacurile de acumulare sunt aproape goale și precipitațiile au atins un nivel record de scăzut, autoritățile iraniene au început să raționalizeze aprovizionarea cu apă în capitala Teheran, un oraș cu aproximativ 10 milioane de locuitori.

Președintele Masud Pezeshkian a avertizat: criza apei ar putea duce la evacuarea unor părți din Teheran și a mers până la a sugera posibilitatea mutării capitalei.

Kaveh Madani, directorul Institutului Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate, cu sediul în Canada, a declarat că avertismentele autorităților nu au fost suficient de ferme.

„Consider că nivelul avertismentelor lor este prea scăzut în comparație cu realitatea de pe teren”, a declarat Madani, care a ocupat anterior funcția de adjunct al șefului Departamentului de Mediu al Iranului.

„Cred că guvernul este prea precaut, deoarece nu dorește să streseze publicul și să supere și mai mult oamenii”, a mai spus el, într-o declarație pentru Radio Farda, redacția de limbă persană al RFE/RL.

Falimentul hidric apare atunci când consumul depășește oferta, iar epuizarea resurselor este ireversibilă. Adesea, acesta este determinat de ceea ce experții consideră a fi politici guvernamentale greșite, menite să stimuleze prioritar agricultura și dezvoltarea.

Cât de gravă este criza?

Iranul se confruntă în prezent cu cea mai gravă secetă din ultimii 60 de ani.

Autoritățile minimalizează de obicei criza pentru a nu părea ele vinovate și pentru a evita răspândirea panicii. Dar oficialii care ridică posibilitatea evacuării Teheranului au subliniat gravitatea crizei apei.

„Dacă nu va ploua, va trebui să începem să raționalizăm apa [în noiembrie]. Dacă lipsa precipitațiilor va continua și după aceea, pur și simplu nu vom mai avea apă și va trebui să evacuăm Teheranul”, a declarat președintele Pezeshkian la începutul acestei luni, deși alți oficiali au încercat să minimizeze necesitatea mutării capitalei.

De săptămâna trecută, aprovizionarea cu apă a fost întreruptă seara în Teheran. Autoritățile au solicitat, de asemenea, populației să reducă consumul în timpul zilei. În alte părți ale Iranului nu s-a raportat încă raționalizarea apei.

Cele cinci lacuri de acumulare principale care alimentează Teheranul cu apă sunt la niveluri istorice scăzute, și anume la doar 11% din capacitatea totală.

În Mashhad, al doilea oraș ca mărime din Iran, cu 4 milioane de locuitori, nivelul a scăzut sub 3% din capacitate, iar trei dintre cele patru lacuri care alimentează orașul sunt acum scoase din funcțiune.

La nivel național, 19 lacuri importante – reprezentând 10% din rezervele Iranului – s-au golit complet, iar peste 20 de lacuri au o capacitate de stocare sub 5%.

Ce e de făcut?

Oficialii iranieni nu au prezentat încă un plan concret contra crizei.

Adresându-se parlamentului la începutul acestei săptămâni, președintele Pezeshkian le-a spus criticilor săi din legislativ că le va „acorda celor care susțin că pot rezolva problema apei autoritate deplină”.

Madani a afirmat însă că lipsa de încredere a publicului în autorități îngreunează gestionarea crizei.

„Societatea nu este conștientă de gravitatea situației, iar guvernul se teme să le ceară oamenilor să reducă consumul”, a spus el.

În ultimii ani, penuria de apă a provocat în repetate rânduri proteste în întreaga țară, în special în provincia Khuzestan, unde demonstrațiile din iulie 2021 au fost reprimate cu violență.

Există soluții pe termen scurt, dar experții spun că sunt necesare reforme fundamentale și decizii politice dure pentru a evita o catastrofă.

Azam Bahrami, expertă în dezvoltare durabilă, stabilită în Italia, a declarat pentru Radio Farda că este necesară o planificare și o evaluare a locurilor în care se risipește apa, pentru a rezolva problema pe termen lung.

„Am irosit multă apă încercând să devenim autosuficienți în producția multor lucruri”, a spus ea.

Iranul susține că produce 85% din necesarul său alimentar pe plan intern – o strategie de autosuficiență determinată de decenii de sancțiuni internaționale și menită să reducă dependența de piețele mondiale de cereale.

Însă experții avertizează de ani buni că Iranul – care este în mare parte arid – nu dispune de resursele de apă necesare pentru a susține asemenea stare de lucruri.

Articol preluat de la rferl.org și scris de Hannah Kaviani și Roya Karimi Majd de la Radio Farda.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.