Pericolul planetelor in Cygnus OB2

BY: stiridinromania.ro In Magazin
Planets Beware: NASA Unburies Danger Zones of Star Cluster

Un nou studiu realizat de o echipă de astronomi folosind Observatorul de raze X Chandra al NASA a dezvăluit unele dintre cele mai periculoase locuri dintr-un grup de stele, unde șansele de formare a planetelor sunt diminuate. Studiul s-a concentrat pe Cygnus OB2, cel mai mare grup de stele din apropierea Soarelui nostru, situat la aproximativ 4.600 de ani-lumină distanță.

Imaginile obținute cu ajutorul observațiilor profunde cu Chandra au evidențiat emisia difuză de raze X dintre stele și au oferit o evidență a stelelor tinere din cluster. Această inventariere a fost combinată cu date optice și infraroșii pentru a crea cel mai bun recensământ al stelelor tinere din cluster.

În compoziția imaginii, datele Chandra (violet) arată emisia difuză de raze X și stelele tinere din Cygnus OB2, în timp ce datele infraroșii de la Telescopul Spațial Spitzer al NASA (roșu, verde, albastru și cyan) dezvăluie stele tinere și praful și gazele mai reci din regiune.

Cercetătorii au descoperit că discurile de formare a planetelor din jurul stelelor dispar mult mai rapid atunci când acestea sunt aproape de stele masive care produc o cantitate mare de radiații de înaltă energie. Discurile dispar și mai repede în regiunile în care stelele sunt mai strânse una lângă alta.

Îți mai recomandăm
Loading RSS Feed

Pentru regiunile din Cygnus OB2 cu mai puțină radiație de înaltă energie și mai puține stele, fracția de stele tinere cu discuri este de aproximativ 40%. În regiunile cu mai multă radiație de înaltă energie și mai multe stele, fracția este de aproximativ 18%. Cel mai puternic efect – adică cel mai rău loc pentru un sistem planetar potențial – se află la aproximativ 1,6 ani-lumină de cele mai masive stele din cluster.

În plus, un studiu separat realizat de aceeași echipă a examinat proprietățile emisiei difuze de raze X din cluster. Cercetătorii au descoperit că emisia difuză de energie mai mare provine din zone în care vânturile de gaz care suflă departe de stelele masive s-au ciocnit între ele, ceea ce face ca gazul să devină mai fierbinte și să producă raze X.

Aceste descoperiri sunt detaliate în două studii separate care analizează datele Chandra ale Cygnus OB2. Unul dintre studii, condus de Mario Giuseppe Guarcello (Institutul Național de Astrofizică din Palermo, Italia), este disponibil în numărul din noiembrie 2023 al Astrophysical Journal Supplement Series. Celălalt studiu, condus de Juan Facundo Albacete-Colombo (Universitatea Rio Negro din Argentina), a fost publicat în același număr al revistei Astrophysical Journal Supplement.

Aceste noi descoperiri ar putea oferi informații valoroase pentru înțelegerea modului în care se formează și evoluează planetele în jurul stelelor masive și ar putea contribui la dezvoltarea unor modele mai precise ale formării sistemelor planetare în cluster-urile stelare.

Most stars form in collections, called clusters or associations, that include very massive stars. These giant stars send out large amounts of high-energy radiation, which can disrupt relatively fragile disks of dust and gas that are in the process of coalescing to form new planets.

A team of astronomers used NASA’s Chandra X-ray Observatory, in combination with ultraviolet, optical, and infrared data, to show where some of the most treacherous places in a star cluster may be, where planets’ chances to form are diminished.

The target of the observations was Cygnus OB2, which is the nearest large cluster of stars to our Sun — at a distance of about 4,600 light-years. The cluster contains hundreds of massive stars as well as thousands of lower-mass stars. The team used long Chandra observations pointing at different regions of Cygnus OB2, and the resulting set of images were then stitched together into one large image.

The deep Chandra observations mapped out the diffuse X-ray glow in between the stars, and they also provided an inventory of the young stars in the cluster. This inventory was combined with others using optical and infrared data to create the best census of young stars in the cluster.

In this new composite image, the Chandra data (purple) shows the diffuse X-ray emission and young stars in Cygnus OB2, and infrared data from NASA’s now-retired Spitzer Space Telescope (red, green, blue, and cyan) reveals young stars and the cooler dust and gas throughout the region.

In these crowded stellar environments, copious amounts of high-energy radiation produced by stars and planets are present. Together, X-rays and intense ultraviolet light can have a devastating impact on planetary disks and systems in the process of forming.

Planet-forming disks around stars naturally fade away over time. Some of the disk falls onto the star and some is heated up by X-ray and ultraviolet radiation from the star and evaporates in a wind. The latter process, known as “photoevaporation,” usually takes between 5 and 10 million years with average-sized stars before the disk disappears. If massive stars, which produce the most X-ray and ultraviolet radiation, are nearby, this process can be accelerated.

The researchers using this data found clear evidence that planet-forming disks around stars indeed disappear much faster when they are close to massive stars producing a lot of high-energy radiation. The disks also disappear more quickly in regions where the stars are more closely packed together.

For regions of Cygnus OB2 with less high-energy radiation and lower numbers of stars, the fraction of young stars with disks is about 40%. For regions with more high-energy radiation and higher numbers of stars, the fraction is about 18%. The strongest effect — meaning the worst place to be for a would-be planetary system — is within about 1.6 light-years of the most massive stars in the cluster.

A separate study by the same team examined the properties of the diffuse X-ray emission in the cluster. They found that the higher-energy diffuse emission comes from areas where winds of gas blowing away from massive stars have collided with each other. This causes the gas to become hotter and produce X-rays. The less energetic emission probably comes from gas in the cluster colliding with gas surrounding the cluster.

Two separate papers describing the Chandra data of Cygnus OB2 are available. The paper about the planetary danger zones, led by Mario Giuseppe Guarcello (National Institute for Astrophysics in Palermo, Italy), appeared in the November 2023 issue of the Astrophysical Journal Supplement Series, and is available here. The paper about the diffuse emission, led by Juan Facundo Albacete-Colombo (University of Rio Negro in Argentina) was published in the same issue of Astrophysical Journal Supplement, and is available here.

NASA’s Marshall Space Flight Center in Huntsville, Alabama, manages the Chandra program. The Smithsonian Astrophysical Observatory’s Chandra X-ray Center controls science operations from Cambridge, Massachusetts, and flight operations from Burlington, Massachusetts.

JPL managed the Spitzer Space Telescope mission for NASA’s Science Mission Directorate in Washington until the mission was retired in January 2020. Science operations were conducted at the Spitzer Science Center at Caltech. Spacecraft operations were based at Lockheed Martin Space in Littleton, Colorado. Data are archived at the Infrared Science Archive operated by IPAC at Caltech. Caltech manages JPL for NASA.

Read more from NASA’s Chandra X-ray Observatory.

Learn more about the Chandra X-ray Observatory and its mission here:

chandra

https://chandra.si.edu

This release features a composite image of the Cygnus OB2 star cluster, which resembles a night sky blanketed in orange, purple, and grey clouds.

The center of the square image is dominated by purple haze. This haze represents diffuse X-ray emissions, and young stars, detected by the Chandra X-ray observatory. Surrounding the purple haze is a mottled, streaky, brick orange cloud. Another cloud resembling a tendril of grey smoke stretches from our lower left to the center of the image. These clouds represent relatively cool dust and gas observed by the Spitzer Space Telescope.

Although the interwoven clouds cover most of the image, the thousands of stars within the cluster shine through. The lower-mass stars present as tiny specks of light. The massive stars gleam, some with long refraction spikes.

Megan Watzke
Chandra X-ray Center
Cambridge, Mass.
617-496-7998
mwatzke@cfa.harvard.edu

Lane Figueroa
Marshall Space Flight Center, Huntsville, Alabama
256-544-0034
lane.e.figueroa@nasa.gov



Acest titlu a fost scris de inteligență artificială Chat GPT, unele date pot fi incorecte. Pentru stirea originala, verificati sursa: Link catre sursa

Sursa si foto: NASA

 În plus, ar putea să-ți placă
Loading RSS Feed

Recomandari STIRIdinROMANIA.ro

despăgubiri de aproape 100 de milioane de lei

Fermierii din Vaslui primesc despăgubiri de 99.440.970 de lei

Fermierii din județul Vaslui vor primi despăgubiri în valoare totală de 99.440.970 de lei, ca urmare a secetei pedologice...

Read More...
IMPACTPRESS

Politica monetara si evolutia pietei financiare

Astăzi, 08 noiembrie 2024, are loc ultima ședință de politică monetară a Băncii Naționale a României (BNR). Există opinii...

Read More...

Fluier final în primul meci european pentru voleiul rapidist din acest sezon

În primul meci european din acest sezon pentru voleiul rapidist s-a dat fluierul final. Echipa a avut parte de...

Read More...

Leave a reply:

Your email address will not be published.

CAPTCHA ImageChange Image

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Mobile Sliding Menu

stiri & ziare online Adauga la Agregator.ro