Un nou studiu realizat de o echipă de astronomi folosind Observatorul de raze X Chandra al NASA a dezvăluit unele dintre cele mai periculoase locuri dintr-un grup de stele, unde șansele de formare a planetelor sunt diminuate. Studiul s-a concentrat pe Cygnus OB2, cel mai mare grup de stele din apropierea Soarelui nostru, situat la aproximativ 4.600 de ani-lumină distanță.
Imaginile obținute cu ajutorul observațiilor profunde cu Chandra au evidențiat emisia difuză de raze X dintre stele și au oferit o evidență a stelelor tinere din cluster. Această inventariere a fost combinată cu date optice și infraroșii pentru a crea cel mai bun recensământ al stelelor tinere din cluster.
În compoziția imaginii, datele Chandra (violet) arată emisia difuză de raze X și stelele tinere din Cygnus OB2, în timp ce datele infraroșii de la Telescopul Spațial Spitzer al NASA (roșu, verde, albastru și cyan) dezvăluie stele tinere și praful și gazele mai reci din regiune.
Cercetătorii au descoperit că discurile de formare a planetelor din jurul stelelor dispar mult mai rapid atunci când acestea sunt aproape de stele masive care produc o cantitate mare de radiații de înaltă energie. Discurile dispar și mai repede în regiunile în care stelele sunt mai strânse una lângă alta.
Pentru regiunile din Cygnus OB2 cu mai puțină radiație de înaltă energie și mai puține stele, fracția de stele tinere cu discuri este de aproximativ 40%. În regiunile cu mai multă radiație de înaltă energie și mai multe stele, fracția este de aproximativ 18%. Cel mai puternic efect – adică cel mai rău loc pentru un sistem planetar potențial – se află la aproximativ 1,6 ani-lumină de cele mai masive stele din cluster.
În plus, un studiu separat realizat de aceeași echipă a examinat proprietățile emisiei difuze de raze X din cluster. Cercetătorii au descoperit că emisia difuză de energie mai mare provine din zone în care vânturile de gaz care suflă departe de stelele masive s-au ciocnit între ele, ceea ce face ca gazul să devină mai fierbinte și să producă raze X.
Aceste descoperiri sunt detaliate în două studii separate care analizează datele Chandra ale Cygnus OB2. Unul dintre studii, condus de Mario Giuseppe Guarcello (Institutul Național de Astrofizică din Palermo, Italia), este disponibil în numărul din noiembrie 2023 al Astrophysical Journal Supplement Series. Celălalt studiu, condus de Juan Facundo Albacete-Colombo (Universitatea Rio Negro din Argentina), a fost publicat în același număr al revistei Astrophysical Journal Supplement.
Aceste noi descoperiri ar putea oferi informații valoroase pentru înțelegerea modului în care se formează și evoluează planetele în jurul stelelor masive și ar putea contribui la dezvoltarea unor modele mai precise ale formării sistemelor planetare în cluster-urile stelare.
Acest titlu a fost scris de inteligență artificială Chat GPT, unele date pot fi incorecte. Pentru stirea originala, verificati sursa: Link catre sursa
Sursa si foto: NASA
Daca ati fost martorii unui eveniment sau ai unei situatii neobisnuite care ar putea deveni subiect de stire, contactati-ne la admin@stiridinromania.ro sau pe contul nostru de Facebook stiridinromania.ro!