În 1958, Jacques Tati lansa una dintre cele mai rafinate satire cinematografice despre modernitate și alienare urbană. „Mon oncle” (Unchiul meu) este al doilea film în care apare personajul „monsieur Hulot” și marchează tranzitia lui Tati spre un stil vizual elaborat, aproape coregrafic, în care arhitectura și obiectele devin personaje în sine.
Monsieur Hulot, interpretat chiar de Tati, este un personaj atemporal: stângaci, visător, ușor dezorientat, dar profund uman. El vizitează familia surorii sale, soții Arpel, care trăiesc într-o vilă ultramodernă, rece, geometrizată, plină de dispozitive inutile și automatizări absurde.
Contrastul este nucleul filmului: pe de o parte, avem casa lui Hulot – dezordonată, caldă, plină de viață –, pe de alta parte, Vila Arpel – sterilă, mecanizată, dominată de functionalism ostentativ.
Tati construiește comicul nu prin dialog (care este minim), ci prin sunet, mișcare și montaj vizual. Fiecare scârțâit de ușă, fiecare declanșare automată a fântânii decorative devin parte dintr-o partitură comică subtilă. Filmul este o critică tandră, nu agresivă, a obsesiei postbelice pentru progres tehnologic și design functional. Vila Arpel pare mai degrabă o expoziție industrială, nu o casă locuită. Obiectele nu sunt făcute pentru oameni; oamenii sunt obligați să se adapteze obiectelor.
Tati ironizează conformismul social, fascinația pentru aparență și pierderea spontaneității în societatea de consum. Totuși, în film nu există cinism. Hulot nu agresează lumea moderna, ci doar o încurcă, o dereglează, o umanizează prin simpla sa prezență.
Tati folosește cadre largi, statice, în care gagurile se desfășoară simultan în mai multe planuri. Privitorul trebuie să „descopere” umorul, nu îi este servit direct. Ritmul este deliberat lent, aproape contemplativ.
Legătura dintre Hulot și nepotul său Gérard este inima filmului. Copilul, prins între disciplina rigidă a părinților și libertatea ludică a unchiului, găsește în Hulot o evadare din artificialitatea lumii adulte. Această relație oferă filmului o dimensiune emoțională discretă și profundă.
„Mon oncle” a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1959 și premiul special al juriului la Cannes. Filmul rămâne una dintre cele mai importante comedii europene ale secolului al XX-lea. Nu provoacă râs zgomotos, ci zâmbete prelungi, care ascund melancolie.
Sursa: www.impactpress.ro
Foto: Impactpress.ro
In 1958, Jacques Tati lansa una dintre cele mai rafinate satire cinematografice despre modernitate si alienare urbana. „Mon oncle” (Unchiul meu) este al doilea film in care apare personajul „monsieur Hulot” si marcheaza tranzitia lui Tati spre un stil vizual elaborat, aproape coregrafic, in care arhitectura si obiectele devin personaje in sine.
Monsieur Hulot, interpretat chiar de Tati, este un personaj atemporal: stangaci, visator, usor dezorientat, dar profund uman. El viziteaza familia surorii sale, sotii Arpel, care traiesc intr-o vila ultramoderna, rece, geometrizata, plina de dispozitive inutile si automatizari absurde.
Contrastul este nucleul filmului: pe de o parte, avem casa lui Hulot – dezordonata, calda, plina de viata –, pe de alta parte, Vila Arpel – sterila, mecanizata, dominata de functionalism ostentativ.
Tati construieste comicul nu prin dialog (care este minim), ci prin sunet, miscare si montaj vizual. Fiecare scartait de usa, fiecare declansare automata a fantanii decorative devin parte dintr-o partitura comica subtila. Filmul este o critica tandra, nu agresiva, a obsesiei postbelice pentru progres tehnologic si design functional. Vila Arpel pare mai degraba o expozitie industriala, nu o casa locuita. Obiectele nu sunt facute pentru oameni; oamenii sunt obligati sa se adapteze obiectelor.
Tati ironizeaza conformismul social, fascinatia pentru aparenta si pierderea spontaneitatii in societatea de consum. Totusi, in film nu exista cinism. Hulot nu agreseaza lumea moderna, ci doar o incurca, o deregleaza, o umanizeaza prin simpla sa prezenta.
Tati foloseste cadre largi, statice, in care gagurile se desfasoara simultan in mai multe planuri. Privitorul trebuie sa „descopere” umorul, nu ii este servit direct. Ritmul este deliberat lent, aproape contemplativ.
Legatura dintre Hulot si nepotul sau Gérard este inima filmului. Copilul, prins intre disciplina rigida a parintilor si libertatea ludica a unchiului, gaseste in Hulot o evadare din artificialitatea lumii adulte. Aceasta relatie ofera filmului o dimensiune emotionala discreta si profunda.
„Mon oncle” a castigat premiul Oscar pentru cel mai bun film strain in 1959 si premiul special al juriului la Cannes. Filmul ramane una dintre cele mai importante comedii europene ale secolului al XX-lea. Nu provoaca ras zgomotos, ci zambete prelungi, care ascund melancolie.
Sunteti asteptati miercuri, 25 februarie 2026, la ora 18, in Amfiteatrul B din Spitalul Judetean.
Despre film va vorbi cineastul Gheorghe Sfaiter.
„Mon oncle” este subtitrat in romaneste si are 116 minute.
Intrarea este libera.
(Spitalul Judetean de Urgenta „Pius Brinzeu” Timisoara, Dana Spac)
NOTA: Programul „cinemavindek” este rezultatul unei colaborari intre Spitalul Judetean de Urgenta „Pius Brinzeu”, Universitatea de Medicina si Farmacie „Victor Babes” si Asociatia pentru ATI „Aurel Mogoseanu” ̶ toate trei din Timisoara. Programul a inceput in octombrie 2024. Coordonator este publicistul Doru Botoiu, din a carui arhiva provin filmele, proiectate de doua ori pe luna.
Acest articol a fost scris de inteligență artificială chat GPT, unele date pot fi incorecte. Pentru stirea originala, verificati sursa: Link catre sursa
În plus, ar putea să-ți placă
Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Mai multe gasiti pe pagina de
Facebook stiridinromania.ro!
Daca ati fost martorii unui eveniment sau ai unei situatii neobisnuite care ar putea deveni subiect de stire, contactati-ne la
admin @ stiridinromania.ro sau pe contul nostru de
Facebook stiridinromania.ro!
