O cercetătoare a NASA se află în mijlocul rechinilor la atolul Palmyra
Cercetătoarea Morgan Gilmour de la Centrul de Cercetări Ames al NASA din Silicon Valley-ul Californiei, a ancorat barca într-un banc de nisip și a pășit în apele puțin adânci, fiind imediat înconjurată de rechini. Apele calde din jurul insulei tropicale funcționează ca un creșător de rechini de recif, iar acești mici mușcători sunt curioși în legătură cu nou-venitul. Se apropie rapid și se îndepărtează în ultimul moment, în timp ce Gilmour se îndreaptă încet către caleidoscopul de verde de pe insula din față.
Atolul Palmyra, o zonă marină protejată a Statelor Unite, oferă locul perfect pentru această activitate de cercetare, având o colecție de aproximativ 50 de insule mici în inima tropicală a Oceanului Pacific, atolul este plin de viață de tot felul, de la rechinii de recif și raiele manta care învârt în jurul țărmului până la crabi de nucă care urcă pe ramurile palmierilor și miile de păsări marine care zboară deasupra capului. Prin analizarea mișcărilor delfinilor, tonilor și a altor creaturi, Gilmour și colaboratorii săi pot ajuta la evaluarea dacă limitele zonei marine protejate înconjurătoare atolului protejează de fapt speciile pe care intenționează să le protejeze sau dacă limitele acesteia trebuie să se schimbe.
Lansat în 2020 de către The Nature Conservancy și partenerii săi – USGS, NOAA (Administrația Națională Oceanică și Atmosferică) și mai multe universități – echipa de proiect a desfășurat etichete de urmărire a faunei sălbatică la Palmyra în 2022, când Gilmour era cercetător la USGS. Acum, cu NASA, ea folosește datele pentru un studiu sub proiectul de Internet al Animalelor al agenției. Prin combinarea informațiilor transmise de etichetele de urmărire a faunei sălbatice cu informațiile despre planetă colectate de sateliți – cum ar fi Aqua de la NASA, sateliții GOES (Sateliți Operaționali de Mediu Geostațional) de la NOAA și Jason-3 al Statelor Unite și Europene – oamenii de știință pot lucra cu parteneri pentru a trage concluzii care să informeze managementul ecologic.
“Internetul animalelor este mai mult decât o colecție individuală de mișcări sau studii individuale; este o modalitate de a înțelege Pământul în ansamblul său”, a declarat Ryan Pavlick, atunci specialist al proiectului Internetul Animalelor la Laboratorul de Propulsie al NASA din California de Sud, în cadrul evenimentului de lansare a proiectului.
Echipa NASA a pus acum aceste date într-un model de distribuție a speciilor, care combină informațiile de urmărire a faunei sălbatice cu datele de mediu de la sateliți, inclusiv temperatura suprafeței mării, concentrația de clorofilă și viteza curentului oceanic. Modelul poate ajuta cercetătorii să înțeleagă cum populațiile animalelor își folosesc habitatele și cum acestea s-ar putea schimba odată cu schimbările climatice.
Rezultatele preliminare ale echipei de Internet a animalelor arată că animalele urmărite se deplasează dincolo de limitele zonei marine protejate Palmyra. Modelul a identificat habitate potrivite atât în interiorul, cât și în jurul zonei protejate – acum și în scenariile de schimbare climatică prevăzute – alți cercetători și factori de decizie pot utiliza aceste cunoștințe pentru a informa politica maritimă și conservarea.
Urmând un memorandum prezidențial din 2023, NOAA a început să studieze și să adune informații cu privire la extinderea zonelor protejate în jurul Palmyra și a altor părți ale Monumentului Național Marin din Insulele Pacificului Îndepărtat. Analiza de la Internetul animalelor al NASA ar putea informa acele decizii și decizii similare, cum ar fi crearea de “coridoare” protejate în ocean pentru a permite migrațiile sezoniere ale faunei sălbatice. Concluziile și modelele analizei habitatului echipei la Palmyra ar putea de asemenea să ajute la informarea conservării la latitudini similare din întreaga planetă.
Cercetarea de la Atolul Palmyra este doar un exemplu de lucru realizat de către oamenii de știință de la Internetul animalelor. Claire Teitelbaum, cercetătoare la Institutul de Cercetări Ambientale din Bay Area, bazată la NASA Ames, studiază gripa aviară la păsările sălbatice acvatice, investigând cum mișcarea lor poate contribui la transmiterea virusului la păsările de curte și alte animale domestice.
Echipele de la Ames și JPL lucrează și cu USGS pentru a crea etichete și senzori de urmărire a faunei sălbatice de următoare generație. Etichetele radar de joasă putere aflate în dezvoltare la JPL ar fi suficient de ușoare pentru a urmări păsările mici. Cercetătorii de la Ames intenționează să dezvolte etichete radio cu rază lungă capabile să maximizeze acoperirea și transmiterea datelor din păsările care zboară la înălțime. Acest lucru ar putea ajuta cercetătorii să facă măsurători în straturile atmosferei greu de accesat.
Cu tehnologia adusă împreună de Internetul animalelor, chiar și fauna sălbatică poate avea un rol activ în studiul sistemelor interacționate ale Pământului, ajutând experții umani să învețe mai multe despre planeta noastră și cum să confrunte mai bine provocările cu care se confruntă lumea naturală.
Acest titlu a fost scris de inteligență artificială Chat GPT, unele date pot fi incorecte. Pentru stirea originala, verificati sursa: Link catre sursa
Sursa si foto: NASA
Mai multe gasiti pe pagina de Facebook stiridinromania.ro!
Daca ati fost martorii unui eveniment sau ai unei situatii neobisnuite care ar putea deveni subiect de stire, contactati-ne la admin @ stiridinromania.ro sau pe contul nostru de Facebook stiridinromania.ro!