„Coșmarul de zi cu zi”

Întoarcerea lui Cristian Boboc la Primăria Bârlad, după o scurtă experiență la Curtea de Conturi Vaslui, readuce în atenție ceea ce se discută de luni bune prin instituțiile publice din județ: la Curtea de Conturi se petrec lucruri cel puțin ciudate. Boboc plecase anul trecut din funcția de contabil-șef al Primăriei Bârlad pentru un post de inspector la Curtea de Conturi, instituție considerată, teoretic, una dintre cele mai stabile și mai bine plătite din sistemul public. Numai că experiența pare să fi fost atât de „plăcută”, încât fostul funcționar a preferat să revină rapid în administrația locală, pe un post din cadrul Primăriei Bârlad. Și nu este singurul. În ultimii doi ani, mai mulți angajați ai Curții de Conturi Vaslui fie și-au dat demisia, fie au fugit prin transfer la alte instituții. Unii au preferat chiar să plece în alte județe, la structuri similare din Iași sau Vrancea, doar pentru a scăpa de mediul toxic din instituție.

Surse din interior vorbesc despre o atmosferă tensionată, despre presiuni constante și despre o conducere care a transformat instituția într-un loc în care oamenii merg la serviciu cu teamă. Mai mulți actuali și foști angajați o acuză direct pe șefa instituției, Elena Ghilimei, de abuzuri repetate și de un stil de conducere desprins mai degrabă dintr-o colonie penitenciară decât dintr-o instituție publică. Potrivit acestora, inspectorii sunt urmăriți permanent, li se interzice să discute între ei, nu au voie să își exprime opiniile și sunt obligați să răspundă la solicitări și rapoarte trimise târziu în noapte, mult peste programul normal de lucru. În același timp, volumul de muncă a devenit uriaș. Cu tot mai puțini oameni în schemă, inspectorii rămași sunt obligați să acopere controale, rapoarte și verificări pentru tot județul. În loc să existe dialog și sprijin instituțional, angajații spun că se lovesc de zidul unui birou mereu închis.

„Nu puteai să vorbești normal cu directoarea. Stătea mai tot timpul încuiată în birou și comunica prin ordine și dispoziții. Atmosfera era una de teroare. Oamenii evitau să vorbească între ei de frică să nu fie interpretați sau reclamați”, a declarat sub protecția anonimatului un fost angajat al instituției. Un alt fost inspector povestește că stresul devenise insuportabil: „Ajunsesem să verific telefonul noaptea, cu teamă, pentru că puteau veni solicitări și la 10-11 seara. Era o presiune continuă. Mulți colegi aveau probleme medicale, atacuri de panică, tensiune, insomnii. Nu mai conta că aveai familie sau viață personală. Singura soluție pentru unii a fost să plece.” Mai grav este că toate aceste acuzații vin din interiorul unei instituții care ar trebui să vegheze la respectarea legii și la buna administrare a banului public. În schimb, Curtea de Conturi Vaslui pare să fi devenit exemplul perfect al unei instituții paralizate de frică și control intern. În timp ce primăriile din județ sunt verificate la sânge pentru proceduri, hârtii și cheltuieli, în propria curte a Curții de Conturi se vorbește despre abuzuri, presiuni psihice și oameni împinși la limită. Iar peste toate planează aceeași întrebare incomodă: cum reușește Elena Ghilimei să rămână de atâția ani în funcție, în ciuda valului de plecări și a nemulțumirilor tot mai mari din instituție? Pentru mulți dintre cei care cunosc sistemul, răspunsul este simplu: într-un județ controlat de rețele politice și relații de influență, liniștea unor personaje importante valorează mai mult decât sănătatea propriilor angajați.