Caravana Dar de Crăciun

Pe ulițele acoperite de noroi, acolo unde timpul pare să se fi oprit, Caravana „Dar de Crăciun” străbate, zi de zi, sate uitate de lume, ducând mai mult decât ajutoare materiale. În fiecare dar oferit, în fiecare colind intonat, este strecurată o rază de speranță pentru cei care, altfel, ar privi sărbătorile doar ca pe o altă zi de luptă cu sărăcia și singurătatea.

În fruntea caravanei, cu blândețea unui părinte care își caută copiii rătăciți, PS Ignatie al Hușilor pășește hotărât prin noroiul care acoperă cărările spre cele mai îndepărtate case. De multe ori, în fața porților dărăpănate, îl așteaptă copii care nu au cunoscut niciodată bucuria de a primi un cadou de Crăciun. Pentru acești copii, Moș Crăciun a fost doar o poveste pe care au auzit-o de la alții, dar PS Ignatie și cei care îl însoțesc fac tot posibilul ca povestea să devină realitate. De la ghete noi, căciuli și mănuși călduroase, până la jucării, dulciuri și lemne pentru foc, fiecare pachet dăruit este însoțit de zâmbete și de cuvinte care alină. „Ajungem în case unde bucuria Crăciunului pare să nu fi pătruns niciodată. Sunt copii care nu au cu ce să se încalțe, care rabdă de foame și care privesc spre noi cu o speranță care îți rupe sufletul,” mărturisește Episcopul Ignatie.

În satele greu accesibile din județul Vaslui, acolo unde sărăcia e mai mult decât o statistică, sărbătorile vin adesea cu un gust amar. În loc de veselie, Crăciunul aduce griji – de unde să găsească lemne pentru încălzirea casei, de unde să procure hrana necesară pentru zilele geroase? „Venim să le încălzim sufletul, să le arătăm că nu sunt singuri, că cineva se gândește la ei. Nu este vorba doar de daruri, ci de a le reda sentimentul că sunt prețuiți și iubiți,” explică Preasfințitul. În pragurile caselor de lut, bătrânii privesc cu ochi înlăcrimați darurile primite. Pentru ei, sărbătorile au devenit un prilej de tristețe, o amintire a celor dragi care nu mai sunt. Mulți trăiesc singuri, izolați de lume, uitați chiar și de propriile familii. „Când deschidem ușile acestor case, întâlnim bătrâni care ne povestesc cu dor despre vremurile când aveau lângă ei copii și nepoți. Acum, sărbătorile sunt pentru ei doar zile în care singurătatea se simte mai apăsătoare,” spune Episcopul Ignatie. Dar Crăciunul adus de caravană nu se oprește la haine și alimente. PS Ignatie, împreună cu preoții și voluntarii care îl însoțesc, au început să sprijine și tinerii care, deși sunt străluciți la învățătură, sunt împiedicați de lipsurile materiale să-și urmeze visurile. „Nu putem lăsa acești copii să-și piardă speranța. Am întâlnit adolescente care au terminat liceul cu note excepționale, dar care nu au avut resurse să meargă mai departe, la facultate. Împreună cu echipa noastră, ne-am propus să le susținem, să le oferim șansa unui viitor mai bun,” a adăugat PS Ignatie. Pe drumurile aproape impracticabile din satele Avrămești, Mărășești, Voinești sau Fântânele, colindele caravanei vestesc Nașterea Domnului. Vocile lor, pline de căldură, pătrund în inimile celor care nu și-au pierdut speranța.