Întâlnirea cu Îngerul lui Olteanu

Vineri, 10 mai, neîntâmplător în ziua Izvorului Tămăduiriii, la galeria de artă din Lugoj a avut loc expoziția cunoscutului pictor Mihai Teodor Olteanu, intitulată ”Întâlnirea cu Îngerul”. În fapt, a fost o (Re)întâlnire cu Îngerul lui Olteanu, după prima expoziție care a avut loc recent la Casa Bredicenilor.

În deschidere, au vorbit scriitorul și omul de televiziune Vasile Bogdan din Timișoara și profesorul Silviu Nopcea, președintele Filialei Lugoj a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

”Asistăm, fără îndoială, la un eveniment estetic important pentru Lugoj. Mihai Teodor Olteanu este un artist al Banatului cu palmares expozițional important. El vine în această seară cu o expoziție cu tematică complexă, aceea a Înâlnirii cu Îngerul. Ca și simbol, din punctul meu de vedere, este întâlnirea cu adevărul, cu frumosul, este întâlnirea dintre lumea materială și cea spirituală și, nu în ultimul rând, este o întâlnire cu propriul sine. Prin lucrările expuse, Mihai Teodor Olteanu propune pătrunderea într-un univers personal, al căutării de sine, care tinde spre adevărata minune”, a punctat curatorul Galeriei ProArte, profesorul Silviu Nopcea.

Scriitorul și cineastul Vasile Bogdan a vorbit despre două întâlniri esențiale cu artistul Mihai Teodor Olteanu și despre cartea – interviu scrisă împreună, în 2018, ”Întâlnirea cu îngerul. Mihai Teodor Olteanu în dialog cu Vasile Bogdan”, dar și despre lumina specială a lucrărilor acestuia, pusă în valoare de excelentul spațiu expozițional din centrul Lugojului, față de care ”timișorenii ar trebui să fie invidioși”.

”Sala aceasta a fost împodobită cu sufletele voastre, nici multe, nici puține, dar bogate. Un artist, când își cheamă oamenii lângă el, la un vernisaj, nu și-i cheamă mulți, dar și-i cheamă adevărați, el nu le oferă decât o parte din sufletul său. Un artist nu rămâne în memoria neamului lui decât dacă reușește să fie iubit. Fiind în viață, nu știe în al câtelea cer se va duce, dar el face în așa fel ca, în viață fiind, să nu moară niciodată. Rafael, Caravaggio, Tonitza și alții ca ei cresc și cresc și cresc din ce în ce mai mult după ce timpul lor istoric a trecut. Neamul românesc a fost atât de binecuvântat de Dumnezeu, și mai ales în artă, dar noi ne-am ferit cumva să apreciem aceși artiști cât au fost în viață. Să învățăm s-o facem!”, a spus artisul, în aplauzele celor prezenți.

În ton cu sărbătoarea creștină, vernisajul a fost completat de trei pricesne: ”Ridica-voi ochii mei la Ceruri”, cântată de Vasile Gondoci, ”Unde să mă duc eu, Doamne?” (Maria Milu Sorescu) și ”La umbra Crucii Tale” (Maria Milu Sorescu și Vasile Gondoci).

Expoziția este deschisă până la finele lunii mai.