Primarul Hușilor și Crăciunul gol

După ce a împărțit cadouri de sărbători din bugetul local, primarul Ioan Ciupilan a mai făcut un gest: le-a urat hușenilor „Crăciun fericit”. Elegant, cu poză festivă, brad, lumini și rânjet de afiș. Totul corect din punct de vedere estetic. Doar că mesajul, ca și darurile, a fost plătit tot din banii celor cărora li se adresa.

Problema nu este urarea în sine. Nimeni nu se supără că un primar spune „Crăciun fericit”. Problema este momentul și contextul. Pentru că vorbim despre același primar sub administrația căruia Hușiul a rămas fără acces normal la servicii medicale esențiale, despre același oraș în care medicul Nelu Tătaru nu este lăsat să revină la spital, deși deciziile instanțelor au clarificat situația juridică. Pentru mulți hușeni, sărbătorile au venit cu frică, boală și drumuri spre alte orașe, nu cu liniște. În acest decor, cadourile și urările par mai degrabă un exercițiu de imagine. Un Crăciun ambalat frumos, dar gol pe dinăuntru. Un gest festiv care încearcă să acopere o realitate dură: sănătatea nu se rezolvă cu pungi de dulciuri și nici cu postări pe facebook. Răspunsul oamenilor a venit rapid și a fost vizibil. Comentariile lăsate de hușeni sub mesajul primarului nu sunt povești, sunt radiografia unui oraș nemulțumit. Oameni care cer, simplu și direct, să fie lăsat medicul să își facă meseria. Ironia este că primarul nu a fost „atacat” cu slogane politice, ci cu experiențe personale. Cu povești reale. Cu nemulțumiri care nu pot fi șterse printr-un filtru de Crăciun. Hușenii nu cer minuni. Cer lucruri de bază: medici, respect, decizii responsabile.

Pentru că acest „Crăciun fericit” vine după un an în care mulți hușeni s-au simțit pedepsiți, nu ajutați. Vine după blocarea revenirii medicului Nelu Tătaru în spital, vine după luni de tensiuni, lipsuri și drumuri făcute pe banii și pe nervii pacienților. Iar asta se vede clar în comentariile oamenilor.

Un hușean scrie simplu:

„Rezolvați problema spitalului. Aduceți-l pe doctorul Nelu Tătaru. Lăsați orgoliile politice.”

Altul întreabă, fără ocol:

„Cum puteți fi fericit când oamenii care muncesc nu și-au primit banii? De ce nu opriți risipa din primărie și nu plătiți pe cei care muncesc în frig și ploaie?”

O altă voce aduce aminte de realitatea dură:

„Avem nevoie de doctor. Nu de poze. Nu de urări. De doctor.”

Comentariile continuă în același ton. Oameni care vorbesc despre rude salvate de medicul ținut acum departe de spital. Despre bolnavi care nu mai au unde merge. Despre salarii întârziate și despre un oraș care nu se regăsește în imaginea festivă afișată pe Facebook. Sigur, printre mesaje apar și urări politicoase. Dar ele sunt acoperite de un cor tot mai puternic de nemulțumiri. Iar asta spune mai mult decât orice articol. Spune că ruptura dintre administrație și oameni este adâncă.