România trebuie să devină motorul economic al Europei de est.

Suntem contemporani cu transformări socio-economice fără precedent. Toate aceste lucruri se întrevăd, dincolo de crizele declanşate la nivel global.

În acest context, domeniul energetic a devenit esenţial şi va fi determinant în dezvoltarea economică a unui stat. România are toate resursele necesare pentru a deveni un motor economic în regiunea estică a Europei.

Asta, deoarece poate asigura energie ieftină şi nepoluantă pentru companiile cu activităţi productive, poate asigura materii prime, dar şi forţă de muncă. România se poate reindustrializa, dacă renunţă la artificiile legislative, complet neadecvate, care au dus la creşterea nejustificată a preţurilor pentru produsele energetice.

Putem lua ca exemplu SUA, unde preţul la energia electrică este printre cele mai mici din lume, fiind atractive pentru companii.

Din păcate, Guvernul PSD – PNL – UDMR este preocupat de certurile din coaliţie şi refuză să vadă aceste oportunităţi. Mai grav de atât, ministrul Energiei pare că s-a angajat să demoleze şi să vândă tot ce a mai rămas din producţia de energie autohtonă.

Ministerul Energiei şi Guvernul nu au un plan pentru sectorul energic al României, atunci când s-au angajat să implementeze trecerea la energie verde. Țara noastră nu are o Strategie Energetică Naţională.

Nimeni nu ştie ce se întâmplă la Ministerul Energiei, nimeni nu ştie încotro merge România, ce capacităţi de producere mai avem, ce ambiţii avem ca şi ţară sau unde vrem să ajungem.

Tot ceea ce avem este un ministru care iese din când în când şi rosteşte discursuri ambigui, de genul ”vorbim de” nişte capacităţi şi ”se vor face”… cândva, cumva, dacă…

Guvernul ar trebui să ne ofere răspunsuri la câteva întrebări urgente. Ce capacităţi energetice vom avea în 2030 – 2050? Cu ce le finanţăm? Ce resurse vom folosi pentru a produce energie? Cât de independentă şi sigură va fi România din punct de vedere energetic? Care sunt riscurile?

La toate aceste întrebări avem nevoie de răspunsuri urgente, dat fiind faptul că România s-a aliniat la planul UE de a trece pe energie verde 100 %, până în 2050.Ungaria are o Strategie Energetică Naţională realistă, dar ambiţioasă.

Ungurii recunosc că resursele lor sunt limitate, însă asta nu îi opreşte să depună toate eforturile pentru a fi independenţi energetic, să aibă ambiţii chiar de export de energie şi, astfel, să nu fie afectaţi de conflicte internaţionale determinate de reducerea continuă a resurselor la nivel mondial şi de creşterea dinamică a cererii. Asta înseamnă să ai o viziune şi un plan.

Polonia are o Strategie Energetică Naţională pe 20 de ani, până în 2040. Polonezii recunosc faptul că au doar cărbune şi biomasă, însă trebuie să importe gaz şi ţiţei.

Încă din primele rânduri această strategie vorbeşte de cât de important este să reducă emisiile de carbon, să garanteze securitatea energetică a ţării, dar, în acelaşi timp, să ţină cont de categoriile vulnerabile din societate. Să nu lăse oamenii fără locuri de muncă şi nici zone întregi devastate economic şi social, aşa cum este la noi Valea Jiului. Iată o strategie energetică responsabilă!

România are toate resursele naturale necesare, dar avem cei mai lipsiţi de integritate, verticalitate şi viziune politicieni în Guvern şi în Parlament. Trebuie să facem loc unei noi generaţii de politicieni, să punem oamenii potriviţi la locurile potrivite.

Generaţia nouă este aici şi este pregătită să facă treabă pentru România.

Putem mult mai mult, România merită mult mai mult!

16.02.2023
Deputat Anamaria Gavrilă
Circumscripția electorală 22 HUNEDOARA