Puterea faptelor, nu a vorbelor

Duminică, 19 iulie 2026, Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor, a resfințit biserica „Sfântul Ilie” din Huși, lăcaș aflat sub purtarea de grijă a părintelui Vladimir Beregoi, cunoscut hușenilor mai degrabă ca președintele Asociației „Filantropia Ortodoxă” decât ca simplu paroh. Vestea a stârnit, ca de fiecare dată când vine vorba de biserica aceasta, întrebări și nedumeriri: nu a mai fost sfințită o dată, acum mulți ani? De ce se repetă slujba?

Răspunsul e simplu, chiar dacă unora nu le convine simplitatea lui. Sfânta Masă a bisericii a fost refăcută de la zero, pentru că cea veche era prea înaltă. Nu vorbim despre o zugrăveală, despre un strat de var pus peste fațadă ca să arate bine de sărbători. O renovare, oricât de reușită, nu impune o nouă sfințire. Dar atunci când se schimbă însuși altarul, biserica trebuie sfințită din nou, pentru că, practic, se naște un alt loc sfânt. Așa a fost și la Huși, iar cine a insinuat altceva a făcut-o fie din neștiință, fie cu intenție.

Slujba de resfințire nu e doar o formalitate liturgică. Pentru credincioși, la o sfințire de biserică, toată lumea poate trece prin altar, lucru interzis în mod obișnuit. E un moment aproape unic în viața unei parohii, iar cei care au ales să vină duminică la „Sfântul Ilie” au avut parte de o experiență pe care mulți dintre ei n-o mai retrăiesc, poate, niciodată.

Numai că, la Huși, nici măcar un asemenea moment nu a scăpat de „vigilența” aleșilor locali. Cu doar câteva săptămâni înainte de hram, consilierul Cătălin Țocu, avocat și, cum singur ținea să se laude, „apropiat al bisericii”, a ridicat în plenul Consiliului Local o întrebare pusă, chipurile, de „niște locuitori din zonă”: are sau nu are biserica autorizație pentru un metru de streașină, ridicat ca să nu mai plouă credincioșilor în cap la intrare? Consilierul Radu Bobârnat i-a răspuns exact cât trebuia: lucrarea e frumoasă, cererea fusese depusă din martie, iar a căuta nod în papură unei asemenea străduințe înseamnă să nu vezi pădurea din cauza copacilor. Până și primarul Ioan Ciupilan a recunoscut că terenul a trebuit întâi reglementat, iar părintele Beregoi s-a oferit să amenajeze, pe banii bisericii, toată zona verde din jur.

În cuvântul rostit după slujbă, Episcopul Ignatie nu a vorbit despre streșini sau autorizații, ci despre Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare, pomenită de Biserică chiar în ziua resfințirii. Ierarhul a vorbit despre o femeie care a rămas fidelă soțului mort la scurtă vreme după căsătorie, refuzând toți pețitorii care i-au ieșit în cale, și care și-a îndreptat apoi întreaga iubire spre Hristos. A amintit cum Sfânta Macrina a îndurat cu răbdare pierderea unui frate și a mamei sale, fără să se plângă și fără să caute vinovați, motiv pentru care Sfântul Grigorie de Nyssa a numit-o un „Iov feminin”. Episcopul a subliniat și modestia ei, felul în care l-a mustrat blând pe fratele ei, Grigorie, atunci când acesta se lăsa purtat de mândrie pentru realizările lui, amintindu-i că totul e rodul rugăciunii părinților, nu al propriilor merite. Un îndemn care, spunea Ignatie, se potrivește oricui uită prea ușor cui datorează, de fapt, ceea ce a primit. Duminică, la resfințirea bisericii, credincioșii au trecut, mulți dintre ei pentru prima oară în viață, prin altar. Au ascultat cuvântul Episcopului, s-au rugat în lăcașul înnoit și s-au bucurat, pur și simplu, de un lucru bine făcut. Restul, vorba consilierilor din Huși, sunt copaci care nu lasă pădurea să se vadă.