Proiectul de recuperare a copilăriei furate din satele Vasluiului

De aproape opt ani, în fiecare vară, cineva își face timp să se gândească la copiii pe care restul lumii îi uită. Nu la cei care pleacă la mare sau la munte, nu la cei cu tabere plătite și bagaje pregătite din timp de părinți fericiți că își pot răsfăța odraslele. Ci la ceilalți. La copiii din satele uitate ale Vasluiului, cei care nu au ieșit niciodată din hotarul comunei lor, pentru care vacanța nu înseamnă joacă, ci muncă la câmp, treabă în gospodărie și grija fraților mai mici, în timp ce părinții sunt plecați la muncă, uneori departe, în altă țară. Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a pornit în 2018 un proiect care astăzi a ajuns la ediția a VIII-a: taberele „Copilărie și Credință”. Anul acesta, între 30 iunie și 5 septembrie, aproape 1.300 de copii din 18 comunități, 17 sate și un oraș, vor trăi patru zile de tabără chiar acolo unde locuiesc, fără să fie nevoie ca familiile lor să scoată un ban sau să găsească un mijloc de transport pe care nu și-l permit.

Sunt copii pentru care patru zile de joacă, muzică și prietenie nu sunt un moft, ci poate singura bucurie organizată a întregii veri. 105 tineri voluntari, studenți și masteranzi, se pregătesc din noiembrie până în iunie, în fiecare marți, la Iași, ca să vină apoi în satele Vasluiului și să le ofere acestor copii ceva ce mulți dintre ei nu au mai simțit: atenție necondiționată din partea unor oameni străini care au ales, de bunăvoie, să vină special pentru ei. Deja au avut loc tabere la Pogana și Bogești, în Bârlad, și la Dumești, în Vaslui, cu peste 200 de copii. Urmează Pușcași, Pogonești, Bursuci și Epureni, Ghermănești, Moara Greci și Crețești, până în septembrie, când proiectul se va încheia cu Tabăra „Tradiție și noutate”, la Vaslui, în parteneriat cu Patriarhia Română. Este ușor să vorbim despre spitale care se prăbușesc, despre primari care nu răspund și despre politicieni care își văd doar de imaginea lor. Dar, în același județ, un episcop și o mână de tineri voluntari aleg să facă, în liniște, ceva ce nicio instituție a statului nu reușește: să ajungă acolo unde copiii nu au fost niciodată auziți, în satele fără speranțe mari, unde vara înseamnă responsabilități de adult puse pe umerii unui copil de zece ani. Peste 90 de tabere organizate din 2018 încoace, mii de copii care, măcar patru zile pe an, au avut parte de o copilărie adevărată. Nu e o soluție la sărăcia din satele Vasluiului. Dar e, poate, singurul lucru bun care li se întâmplă acestor copii într-o vară întreagă.