Expozițiile care implică obiecte de tezaur vor fi suspendate. Ministerul Culturii cere sprijinul Armatei pentru depozitarea exponatelor

Povestea coifului din aur găsit de copii în satul Coțofenești

Coiful vechi de aproximativ 2500 de ani a fost descoperit de copiii familiei Simion din satul Poiana Vărbilău. Copiii pășteau vitele pe dealul Măgura din satul Coțofenești, în județul Prahova. Se petrecea în anii 1920.

S-au jucat cu el și l-au dus acasă, unde l-ar fi folosit inclusiv ca bol de apă pentru găini, fără să știe importanța și valoarea descoperirii. Acesta este un detaliu negat de urmașii familiei.

„Copiii au găsit o «căciulă» şi au pus-o rând pe rând în cap şi au adus-o acasă, în curtea familiei Simion. Coiful a fost găsit de unul din copiii acestei familii, care se numea Traian”, a spus directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberländer-Târnoveanu, într-un documentar difuzat de TVR în 2020.

Descoperirea a fost întâmplătoare, pe un deal, după ce o ploaie puternică a creat șuvoaie puternice și coiful a fost scos la suprafață. Băiatul ar fi observat ceva strălucitor și a început să scormonească în pământ.

„Cel mai probabil în 1927, sau chiar 1926”, spune directorul Muzeul Național de Istorie al României (MNIR).

Vârful coifului ar fi fost rupt în timp ce băiatul se întorcea acasă cu obiectul, iar un sătean l-a văzut și i-a cerut să i-l dea lui, spune o urmașă a lui Traian Simion. Mici bucăți din obiect ar fi fost luate de alți copii, care și-ar fi făcut nasturi, conform aceleiași mărturii.

O altă variantă este că, fie din joacă, fie din dorința să-l aibă ei, copiii au început să-și smulgă unul altuia din mâini până când i-au rupt partea superioară, a cărui urmă s-a pierdut.

Traian Simion a murit ani mai târziu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în bătălia de la Cotul Donului.

Conform documentarului TVR, coiful a fost dus în 1929 de părinți la un negustor din Ploiești, Ion (Jean) Marinescu Moreanu, care a plătit pe el 30.000 de lei la acea vreme. Acesta a donat coiful Muzeului Naţional de Antichităţi, de unde, în anul 1971, a ajuns la MNIR, unde are numărul de inventar 11420.

Coiful ar fi fost confecționat din aur, undeva la mijlocul secolului V î.e.n., și este un obiect unicat.

„Este o mărturie excepțională a istoriei primilor dinaști geți din secolele VI-V a.C. din zona Carpaților și a Dunării de Jos și a legăturilor acestora cu civilizațiile greacă, tracică și scicitică! Coiful de paradă de aur de la Coțofenești este un artefact iconic pentru reconstruirea vieții cotidiene și ideologiei elitei getice din perioada finală a primei epoci a fierului”, spune Ernest Oberländer-Târnoveanu, în descrierea de pe pagina de internet a muzeului.

Coiful a fost realizat din trei plăci de aur sudate, pe care s-a imprimat prin perforare un decor alcătuit din motive geometrice, antropomorfice și zoomorfe. Partea frontală este decorată cu doi ochi magici, cu caracter apotropaic, mai spune directorul MNIR.

„Fiecare obrăzar este decorat cu reprezentarea unui personaj masculin, care sacrifică – cu un pumnal de tip akinakes (cu antene) – un berbec îngenuncheat. Bărbatul poartă un coif sau bonetă conică, cămașă de zale din „solzi”, centură pentru fixare a armamentului, o mantie brodată sau blană de animal prinsă pe umăr. În centură, la spate, poartă o secure cu coada scurtă.”

Decorul apărătoarei de ceafă este organizat pe două registre: pe cel superior sunt redați patru sfincși, iar pe cel inferior sunt reprezentați trei grifoni, care au în bot câte un picior de animal ierbivor.

Coiful găsit la Coțofenești este considerat de istorici unul „princiar” getic, iar dimensiunile acestuia sugerează că purtătorul său ar fi fost fie un adolescent, fie un personaj de statură sub medie.

„Piesa ilustrează utilizarea de către șefii războinici a unor piese de armament extrem de scumpe, prin materialul din care erau confecționate și de mare prestigiu, prin simbolistica lor.”

„Decorul acestui bun de prestigiu sintetizeză foarte pregnant împletirea elementelor de civilizație și artistice venite din lumea popoarele stepelor eurasiatice (armament, costum, motivul unor animale fantastice – grifonii devorând ierbivore) și grecești – sfinxul, al cărui ecou foarte îndepărtat sau lipsa de familiarizare cu ele, face ca acesta să fie redat, mai degrabă ca un leu înaripat, cu cap de câine.”

Sursă: Muzeul Național de Istorie al României