Eșecul școlar, abandonul precoce al școlii în România. Cauze, consecințe și soluții educaționale

Vom începe printr-o scurtă lămurire terminologică. Eşecul şcolar este situaţia în care elevul nu reuşeşte să atingă nivelurile minime de performanţă prevăzute în programa şcolară, manifestată prin repetenţii multiple, rezultate foarte slabe sau dificultăţi de integrare în mediul educaţional. La rândul său, abandonul şcolar precoce se referă la fenomenul prin care tinerii, de regulă cu vârste între 18 şi 24 de ani, părăsesc sistemul de învăţământ înainte de finalizarea nivelului superior de liceu sau a ciclului gimnazial şi nu mai participă ulterior la nicio formă de educaţie sau formare profesională.

Conform Legii nr. 198/2023, abandonul şcolar este definit drept „încetarea frecventării învăţământului obligatoriu, demonstrată prin absenţe nemotivate care au condus la imposibilitatea finalizării a doi ani şcolari succesivi”.

De ce este importantă educația?

Educația reprezintă un factor esențial în dezvoltarea capitalului uman, în creșterea economică și în consolidarea coeziunii sociale. Prin urmare, eşecul școlar și abandonul timpuriu al școlii nu afectează doar persoana în sine, ci întreaga societate, generând costuri economice considerabile. Potrivit unei analize publicate de AGERPRES, în România s-a estimat că abandonurile școlare din ultimii unsprezece ani au produs pierderi echivalente cu aproximativ 5,23% din PIB-ul anual al țării (adică aproximativ 15,7 miliarde de euro), reflectând impactul profund asupra economiei naționale.

 La nivel individual, consecințele sunt la fel de evidente: conform datelor prezentate de Ziarul Financiar, un tânăr care renunță prematur la școală are venituri semnificativ mai mici pe parcursul vieții comparativ cu un absolvent de liceu, fiind astfel expus unui risc crescut de sărăcie și excluziune socială. Din perspectivă instituțională, fenomenul abandonului are consecințe educaționale speciale pentru recuperarea elevilor aflați în dificultate.

Conform datelor Eurostat, în anul 2022, România a înregistrat o rată a părăsirii timpurii a şcolii de aproximativ 16% în rândul tinerilor cu vârste între 18 şi 24 de ani, situându-se astfel pe primul loc în Uniunea Europeană. Datele mai recente pentru anul 2023, arată o ușoară creștere, rata ajungând la 16,6%. Situația este susținută și de raportul organizației Salvaţi Copiii, care indică faptul că, în anul şcolar 2022–2023, aproximativ 16% dintre copiii de vârstă gimnazială și peste 25% dintre adolescenții de vârstă liceală se aflau în afara sistemului educațional. Disparitățile teritoriale sunt deosebit de pronunțate, în mediul rural rata de abandon a atins 27,5% în 2023, comparativ cu 14,3% în orașele mici și doar 3,3% în marile municipii, ceea ce evidenţiază inegalitățile majore dintre mediul urban și cel rural.

În România aproximativ 23.000 de elevi părăsesc școala, ceea ce indică amploarea acestui fenomen. Din perspectivă economică, impactul abandonului școlar este semnificativ, o persoană care renunță prematur la educație câștigă, în medie, cu circa 190.000 de euro mai puțin de-a lungul vieții comparativ cu un absolvent de liceu. Diferențele sunt accentuate și în funcție de tipul de învățământ. Conform datelor Centrului Român de Politici Europene, în anul 2022, rata de abandon în învățământul profesional și tehnic a fost de 3,1% la liceele tehnologice și 2,8% la școlile profesionale, comparativ cu doar 0,6% la liceele teoretice, ceea ce evidențiază vulnerabilitatea filierei tehnice, unde se înscriu elevi din medii sociale mai mai afectate economic și cu medii de admitere mai mici. În plus, discrepanțele considerabile între mediul urban și rural afectează în special copiii proveniți din familii defavorizate și pe cei aparținând minorității rome. Aceste date subliniază caracterul complex și profund inegal al fenomenului abandonului școlar din România.

Care ar putea fi cauzele abandonului școlar în România?

Fenomenul abandonului școlar este unul multifactorial, determinat de o combinație de dimensiuni: sociale, economice, educaționale și instituționale.

Dimensiunea socio-economică

Una dintre cele mai importante cauze ale abandonului școlar o reprezintă sărăcia și lipsa resurselor materiale. Familiile cu venituri reduse întâmpină dificultăți în a acoperi costurile indirecte ale educației, cum ar fi rechizitele, îmbrăcămintea, transportul sau masa zilnică. Acest fapt determină ca mulți copii să renunțe prematur la școală. De asemenea, mediul rural defavorizat amplifică riscul de abandon. Infrastructura precară de la țară, numărul redus de cadre didactice, dotarea precara a unor școli, închiderea de școli și distanțele mari până la alte unități școlare, accesul limitat la mijloace de transport, mediile sociale cu risc ridicat de devianță, toate acestea  afectează semnificativ participarea elevilor la ore.

Dimensiunea școlară și pedagogică

Pe lângă contextul socio-economic și mediul școlar joacă un rol esențial. Calitatea actului de predare, suportivitatea mediului școlar, curriculumul și capacitatea profesorilor de a adapta metodele didactice la nevoile individuale ale elevilor influențează motivația pentru învățare. Atunci când școala nu este percepută ca fiind utilă sau accesibilă, riscul de renunțare crește considerabil. De asemenea, absențele frecvente, lipsa unui sistem eficient de monitorizare a situațiilor familiale ale elevilor, interacțiunea superficială dintre elevi și profesori și implicarea scăzută a familiilor în educația copiilor contribuie la ruperea treptată a legăturii dintre elev și școală Un moment critic îl constituie tranziția de la gimnaziu la liceu, perioadă în care elevii se confruntă cu adaptări academice și sociale semnificative, iar lipsa sprijinului adecvat poate conduce la părăsirea timpurie a studiilor.

Dimensiunea institutional-politică

La nivel macro, o serie de deficiențe instituționale contribuie la menținerea fenomenului. Lipsa unor date exacte în timp real, absența intervențiilor țintite și finanțarea insuficientă sau neadaptată a nevoilor reale ale școlilor, schimbarea legislative rapidă și lipsa unor politici și a unei viziuni unitare și coerente pe termen lung reprezintă probleme persistente. În plus, sistemul educațional românesc este adesea criticat pentru faptul că nu reflectă în mod adecvat nevoile unei pieți a muncii în contracție cu interesele elevilor, ceea ce determină o scădere a motivației și a percepției utilității școlii. Mulți tineri consideră că educația nu le oferă oportunități profesionale reale, ceea ce duce, în timp, la demotivare și abandon.

Asistăm la un veritabil fenomen social de distanţare graduală faţă de mediul educaţional, caracterizat prin absenteism, rezultate şcolare scăzute şi comportamente problematice în rândul elevilor.

Care ar fi soluțiile?

Reducerea fenomenului abandonului școlar ar presupune o abordare integrată, care să combine măsuri legislative, economice, instituționale și educaționale. Intervențiile trebuie adaptate la specificul fiecărei comunități și centrate pe nevoile reale ale elevilor.

Un prim pas esențial îl reprezintă implementarea coerentă a Legii nr. 198/2023, care definește clar conceptul de abandon școlar, precum și aplicarea Strategiei naționale de reducere a părăsirii timpurii a școlii. Este necesară o monitorizare atentă a modului în care aceste acte normative sunt puse în practică și corelarea lor cu alte politici educaționale și sociale.

Apoi, să se realizeze o finanțare adecvate și direcționată pentru școlile din zone cu populație vulnerabilă. Pentru a diminua disparitățile, este nevoie de alocarea unor fonduri specifice școlilor aflate în astfel de zone defavorizate, prin programe deja existente, precum Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar (PNRAS) și din alte resurse guvernamentale sau comunitare. Finanțarea ar trebui să fie flexibilă și orientată către nevoile concrete ale elevilor și acelor comunități.

Pe lăngă cele deja menționate, este necesar un sistem eficient de monitorizare a absențelor și a performanțelor școlare pentru identificarea rapidă a elevilor cu risc de abandon, eventual tragerea la răspundere a celor care nu au sesizat la timp problema. Implementarea unui mecanism de alertă timpurie, care să permită intervenții personalizate, de tipul: consiliere, mentorat, sprijin psihologic sau intervenție la nivel de grup social. Aceste măsuri ar putea preveni părăsirea școlii înainte de finalizarea învățământului obligatoriu.

Investițiile în infrastructura școlară, modernizarea clădirilor, asigurarea transportului gratuit pentru elevi și acordarea de burse și  hrană și sprijin material copiilor din medii vulnerabile, sunt măsuri fundamentale pentru a garanta accesul egal la educație Condițiile materiale decente constituie o bază esențială pentru participarea constantă și motivată la procesul educațional.

Pentru creșterea atractivitatea studiilor, sistemul educațional este important să promoveze filiera profesională și tehnologică și învățarea unor meserii, în general, căutate pe piața muncii. Să dezvolte capacitatea de a oferi stagii de practică, parteneriate cu mediul economic și programe de consiliere vocațională. Astfel, elevii și părinții vor percepe școala ca pe o investiție reală în viitorul profesional.

Implicarea activă a familiilor, autorităților locale și organizațiilor neguvernamentale este esențială pentru prevenirea abandonului. Programele comunitare, vizitele la domiciliu, campaniile de informare și consilierea părinților pot contribui la crearea unui mediu educational mai stabil și mai cooperant.

Nu în ultimul rând, formare continuă a cadrelor didactice și venirea în ajutorul acestora, precum și modernizarea metodelor de predare sunt extrem de importante. Cadrele didactice pot avea un rol esențial în prevenirea abandonului școlar. Este necesară formarea continuă a profesorilor în domenii precum educația incluzivă, consilierea elevilor și utilizarea metodelor moderne de predare. O predare centrată pe elev, bazată pe tehnologie, activități extracurriculare, suportivitate și adaptare la diversitatea claselor, poate crește motivația pentru învățare și sentimentul de apartenență al elevilor

Ce pot face cadrele didactice pentru reducerea abandonului școlar?

După cum am spus, cadrele didactice au un rol central în prevenirea și combaterea fenomenului abandonului școlar, fiind principalii actori care interacționează zilnic cu elevii și pot identifica primele semne de risc. Implicarea lor activă, empatia și capacitatea de adaptare la nevoile fiecărui elev sunt esențiale pentru menținerea motivației și a interesului pentru educație.

În primul rând, profesorii să participle la identificarea elevilor aflați în situații de risc, prin observarea atentă a comportamentului, a prezenței și a performanțelor școlare și apoi să sesizeze alți actori educaționali, cum ar fi conducerea școlii și psihologul școlar. În astfel de cazuri, este importantă inițierea rapidă a unor intervenții remediale, cum ar fi ore de pregătire suplimentară pentru acești elevi, tutorat, activități de sprijin individual, consiliere pentru a preveni transformarea dificultăților temporare în abandon definitiv.

De asemenea, cadrele didactice pot contribui la crearea unui climat școlar incluziv și pozitiv, în care fiecare elev se simte valorizat și acceptat. Adaptarea metodelor de predare la diversitatea clasei, utilizarea metodelor interactive și participative, precum și stimularea implicării elevilor în procesul de învățare pot spori interesul față de școală.

Un alt aspect esențial îl constituie menținerea unei comunicări constante și constructive cu familia elevului. Profesorii au datoria să informeze părinții despre evoluția școlară, să-i implice activ în deciziile educaționale și să consolideze parteneriatul școală-familie, contribuind astfel la sprijinirea copilului în mod coerent și unitar.

Totodată, profesorii au responsabilitatea de a monitoriza nu doar absențele, ci și comportamentele problematice, Raportarea la timp a cazurilor și formularea unor măsuri concrete pot preveni evoluția negativă a situațiilor de risc.

Pentru a crește atractivitatea școlii, cadrele didactice ar trebui să se implice în organizarea de activități extracurriculare și proiecte educative relevante pentru elevi, cum ar fi ateliere de meserii, cluburi școlare, activități de voluntariat sau proiecte comunitare. Astfel, școala devine un spațiu dinamic, în care elevii se simt implicați și motivați.

Nu în ultimul rând, este necesar ca profesorii să se angajeze într-un proces continuu de formare profesională, pentru a rămâne conectați la bunele practici pedagogice în domenii precum consilierea educațională, predarea diferențiată, incluziunea și managementul clasei. Actualizarea permanentă a competențelor didactice contribuie la creșterea calității procesului educațional și la reducerea riscului de abandon școlar.

Concluzii

Eşecul şcolar şi abandonul precoce al şcolii reprezintă provocări majore pentru România: nu doar o problemă educaţională, ci una cu impact economic şi social profund. Datele arată clar diferenţele mari între mediul urban şi rural, între grupuri vulnerabile şi restul populaţiei. Dacă nu intervenim sistematic şi rapid, costurile nerezolvării ei vor continua să crească.

Prin politici bine orientate, coordonate între stat, şcoală şi comunitate, dar şi prin implicarea activă a cadrelor didactice, putem reduce semnificativ riscul ca un elev să renunţe la şcoală înainte de vreme. Este fundamental să privim educaţia nu ca o cheltuială, ci ca o investiţie strategică în viitorul ţării.

prof. cons. șc. dr. Gabriela-Violeta Iordăchiță (CJRAE Galați)

Bibliografie

AmCham România & Universitatea din Bucureşti. (2024, 17 octombrie). Costurile suportate cu abandonurile şcolare din ultimii 11 ani sunt de aproximativ 5,23% din PIB anual al României [Comunicat]. Agerpres. https://agerpres.ro/educatie-stiinta/2024/10/17/costurile-suportate-cu-abandonurile-scolare-pe-parcursul-ultimilor-11-ani-sunt-de-aproximativ-5-23-d–1372430?utm

Firuţa Tacea. (2023, 24 mai). Eurostat: România, pe primul loc la părăsirea timpurie a şcolii la tinerii între 18-24 de ani. Europa Liberă. https://romania.europalibera.org/a/eurostat-abandon-scolar-timpuriu-romania-pe-primul-loc/32425617.html

Pentru consiliere psihologica online accesati: www.cabinetonline.ro

 În plus, ar putea să-ți placă